Canicula teribila cu care ne confruntam tine prima pagina a ziarelor de cateva saptamani, surclasand ca importanta subiectele politice.

O situatie similara a mai existat in istoria Romaniei imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in anul 1946, cand temperaturile au depasit 61 de grade Celsius la soare.

Si atunci, tema principala din presa a fost caldura, dublata de seceta puternica si foametea care s-au resimtit in intreaga tara.

In vara lui ‘46, seceta a facut ravagii pe ogoare, a compromis recolta de grau si porumb si a dus la o foamete teribila in jumatate din tinuturile patriei.

Potrivit informatiilor din presa vremii, cel mai mult au avut de suferit taranii, care s-au hranit cu „porumb sovietic de la marea prietena din Rasarit”, au baut apa cu ratia si si-au vazut vitele murind de foame in grajduri.

La ordinul autoritatilor, in orase nu se mai cocea decat paine neagra. Si aceasta era vanduta cu portia.

Timp de cateva luni, nu a existat cotidian care sa nu publice pe prima pagina informatii referitoare la situatia catastrofala din tara: seceta cumplita si foametea care a cuprins jumatate din populatie.

„Romania libera”, „Adeverul” si „Universul”

Trei dintre cele mai importante ziare ale acelei perioade – „Romania libera”, „Adeverul” si „Universul” – au scris despre „cele mai calde zile din istorie” si despre „greaua situatie in care se gaseste campul”.

Daca in prima luna a verii din 1946 se mai intrezareau solutii de salvare a productiei agricole, in iulie, precipitatiile au lipsit in totalitate, iar soarele a parjolit culturile.

Toata luna nu a cazut niciun strop de apa, temperaturile ajungand si la peste „50 de grade la umbra”. Viata era aproape insuportabila. Nu existau aparate de aer conditionat, asa ca oamenii nu se puteau racori decat la stranduri sau in paduri.


IULIE, IADUL PE PAMANT

„Temperatura atinge maxima de urcare”: 61 de grade C

Cu adevarat o luna a lui „Cuptor” a fost iulie 1946. Ziarul „Universul” a titrat pe 10 iulie: „Duminica 7 iulie cea mai calduroasa zi din cursul acestei veri”, jurnalistii informand despre maxima inregistrata in Capitala.

„Duminica inca dis de dimineata caldura soarelui se anunta mai intensa ca de obicei. In adevar, pana la orele 12, termometrele Observatorului Baneasa au inregistrat +54 C, temperatura cea mai ridicata din cursul acestei veri”, publica „Universul”.

In aceeasi editie a cotidianului, apare si un reportaj din Bucuresti: „Capitala, in calduri tropicale”. Iata ce scriau jurnalistii acelor vremuri: „Viata Capitalei noastre, sub domnia unei calduri cu adevarat tropicale, a capatat aspecte neobisnuite. Tramvaiele care duc spre stranduri, spre periferiile cu paduri umbroase si deci care dadeau cetatenilor speranta unei racori binecuvantate erau, pur si simplu, luate cu asalt. Marile bulevarde erau aproape pustii, asfaltul trotuarelor se muiase”.

„Bucurestiul asuda”

In saptamana 8-14 iulie, temperaturile nu au coborat sub 30 de grade C, limita inferioara inregistrandu-se la Intorsura Buzaului. Trei zile la rand au fost calduri masurate de specialisti la peste 50 de grade Celsius la soare, drept pentru care „Universul” a scris: „De la un capat la altul Bucurestiul asuda”.

Despre zilele toride a informat si „Romania libera”. Pe 20 iulie, un articol publicat in mijlocul primei pagini anunta: „Cea mai calda zi de pana acum. 58 de grade la soare. Temperatura continua sa creasca”.

Publicatia avertiza ca „timpul se va mentine frumos si secetos, cu cer mai mult senin si presiune atmosferica in scadere”. Spre sfarsitul lunii, ziarul „Universul” anunta un nou record de caldura pentru Capitala: „Eri (31 iulie – n.r.), 61 de grade”.

„Parca am trai la tropice sau la ecuator!”

Pe parcursul lunii iulie, „Universul”, cotidianul condus de Luigi Cazzavillan, publica o serie de materiale jurnalistice „caniculare”. In editia din 22 iulie, reportajul „Bucurestenii… in calduri”: „Caldura! Multa! Din ce in ce mai multa. In tramvai, la serviciu, pe strada, acasa, zi noapte, numai si numai caldura (…) De dimineata si pana seara cerul e o vapaie neintrerupta, iar noaptea caldaramul strazilor si zidurile dogoresc ca niste furnale. Ufff! Parca am trai la tropice sau la ecuator!”.

Doua zile mai tarziu, in acelasi ziar apare un articol despre „termometromanie” – boala de a masura toata ziua gradele Celsius, al carei singur leac nu este decat „frigul dela iarna”.

 Valul de caldura a sporit in intensitate. Astfel, la Bucuresti Baneasa la umbra 38 de grade, iar pe sol 61. In restul tarii, temperatura a variat intre 37-39 de grade.


ROMANII, HRANITI CU „PORUMB SOVIETIC”

„Pomii si fantanile se usuca”, „foamete in jumatate de tara”

La sfarsitul lunii iulie, Departamentul Agriculturii anunta: „Situatia tarii e grea”. Se reuneste un comandament de urgenta, care sa ia masuri in ajutorul romanilor loviti de foamete, si se apeleaza la tarile vecine si prietene.

Pe 22 iulie, „Romania libera” scrie pentru prima data despre ajutoarele trimise de guvern in judetele calamitate: „Raspunzand nevoei plugarimei din judetele lovite de seceta (…) guvernul a aprobat 108 vagoane de porumb”. Dupa informatiile aparute in cotidienele din ‘46, Moldova si Ardealul au fost cel mai grav afectate de parjol.

Cele mai insemnate ajutoare au venit, potrivit celor scrise in ziare, de la „marea noastra prietena Uniunea Sovietica”. URSS-ul ne-a ajutat cu peste 2.000 de vagoane de „cereale sovietice”. 

Se astepta „inceperea ploilor si asistenta guvernului”

In toate editiile din august, cele trei ziare au scris despre „masurile urgente luate in regiunile bantuite de seceta”.

„Adeverul” din 15 iulie titreaza: „O chestiune de actualitate, care obsedeaza constiintele noastre, este exceptionala seceta, care ameninta sa arunce in foamete jumatate din tara”.

Niciun cuvant despre precipitatii. Totul se rezuma la a reflecta ravagiile facute de seceta paguboasa: „Pomii si padurile au inceput a se usuca, isvoarele si fantanile se usuca si o populatie intreaga, desnadajduita, asteapta in fiecare zi inceperea ploilor si asistenta guvernului” („Adeverul”, 15 august).

O zi mai tarziu, in acelasi ziar: „Cirezi de vite se intorc flamande de la pasunat, cele mai numeroase vai atat de bogate alta data in apa, au secat, iar padurile incep sa ingalbeneasca mai devreme cu doua luni”.

Spre sfarsitul lunii, presa publica declaratiile ministrului agriculturii Traian Savulescu. „Romania libera”, 19 august: „Hrana populatiei este asigurata. Situatia este grea, dar nu alarmanta. Avem posibilitatea de a hrani populatia”.

„Mahalalele sufera cumplit”

„Universul” din 19 august citeaza acelasi ministru secretar de stat Traian Savulescu: „S’a abatut asupra tarii aceasta calamitate despre care asi putea spune ca nu s’a repetat de 100 de ani”.

Pe 21 august, „Romania libera” reclama foametea din ce in ce mai apriga: „Pustiirile razboiului si seceta de acum un an au facut sa nu mai avem rezerve. Seceta comporta jale in sufletele si colibele taranesti. Daca parte din oraseni au asigurata painea, mahalalele si satele sufera cumplit si mor literalmente de foame”.

In august – „ploaia binecuvantatoare”

Intr-un apel catre preotime, aparut in „Romania libera” (29 august), IPS Patriarhul vorbeste despre „o seceta cum de mult nu s-a mai pomenit in aceasta de Dumnezeu pazita tara” si descrie peisajul cumplit al patriei:  „Holdele s-au uscat inainte de vreme (…) izvoarele si paraiele au secat, pamantul insusi a deschis niste crapaturi ca niste gaturi insetate indreptate spre cer, de unde asteapta ploaia”.

Dupa data de 25 august, presa vremii scrie tot mai des despre „ploile binecuvantatoare”, dar si despre furtunile devastatoare si grindina.

Temperaturile sunt in usoara scadere, „pamantul se racoreste” si „islazurile se invioreaza”.

Foametea mai persista cateva luni, timp in care autoritatile continua sa ajute taranii cu „vagoane intregi de cereale importate”.


 

 Cititi si "Cum devin orasele cuptoare"