Conferință de presă la ministerul de Interne, miercuri, 11 martie 2020, transmisă de toate posturile de televiziuni de știri și de RRA și TVR. Atenția presei își are o explicație simplă.
S-a zvonit prin toate redacțiile că urmează să se anunțe măsuri drastice de limitare a libertăților individuale, de dare peste cap a vieții cotidiane a milioane de români sub semnul Războiului împotriva Coronavirus.
Și într-adevăr la această conferință de presă, sînt anunțate măsuri de o severitate nemaiîntîlnită în postdecembrism. Ca de exemplu cea de la punctul 4:
„Restricționarea activităților culturale, științifice, artistice, religioase, sportive și de divertisment în spații închise cu participarea a peste 100 de persoane, până la data de 31 martie, cu posibilitatea de prelungire. Asta înseamnă teatre, săli de cinema, orice altă activitate care se desfășoară într-un spațiu închis, până la 100 de persoane ok, peste 100 de persoane nu.
Dacă sunt activități ce pot să se desfășoare în aer liber, cum, de exemplu, sunt unele activități religioase, care nu trebuie neapărat să intre toate lumea în lăcașul de cult și poate o parte afară să urmărească slujba prin difuzarea, acest lucru se poate face, dar în interior 100 de persoane maxim în spațiul închis.”
Consecințele unei asemenea măsuri sînt incalculabile atît din punctul de vedere al celor care lucrează în domeniul cultural și în domeniul religios (teatrele se trezesc fără activitatea care le dă suportul moral, dar și cel financiar, bisericile își văd afectate slujbele), cît și din punctul de vedere al celor care consumă arta, care merg la biserică.
Bogdan Iacob duce de ceva vreme pe Impolitics.ro o campanie salutară prin care atrage atenția asupra unei realități de o gravitate excepțională:
Absența temeiului legal pentru impunerea unor astfel de măsuri de limitare a libertăților individuale.
În Italia, de exemplu, toate măsurile luate se bazează pe decrete lege emise de la începutul Crizei.
Pe ce se bazează la noi aceste măsuri excepționale?
Pe o Ordonanță de urgență, singura care are putere de lege?
Firește că nu.
Pe o lege trecută prin Parlament în procedură de urgență?
Firește că nu.
Nici măcar pe o hotărîre de guvern.
Întrebării despre temeiul legal al acestor măsuri eu i-aș adăuga întrebarea:
Cine a luat aceste măsuri?
Guvernul?
Parlamentul?
Măsurile deosebit de dure au fost prezentate de Raed Arafat.
Din cîte știm, Raed Arafat e secretar de stat la Ministerul de Interne.
Un bun profesionist, cu o rară priză la presa PSD-istă de pe vremea cînd și-a pus întreaga viață în slujba Guvernului Victor Ponta. Scriu asta, deoarece în urma unui articol în care observam transformarea lui Raed Arafat într-o mingiucă PSD-istă, distinsul demnitar m-a reclamat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Organismul e subordonat Guvernului României.
Nimic surprinzător în faptul că am fost amendat strașnic în urma plîngerii demnitarului Raed Arafat. Nu-i port pică. Cînd Guvernul PNL a vrut să-l dea afară pentru a-și pune un membru al clientelei, i-am luat apărarea. Potrivit fișei postului Raed Arafat e însă unul dintre secretarii de stat la Ministerul de Interne. Nu e nici premier, nici măcar vicepremier.
Ale cui sînt măsurile prezentate de Raed Arafat?
Ne răspunde chiar domnia sa în deschiderea conferinței de presă:
„Raed Arafat: Bună dimineața. Să ne spuneți dacă putem începe vă rog. Deci ieri la sediul Ministerului Afacerilor Interne a avut loc ședința grupului tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României. Vreau să reamintesc că acest grup este parte din Comitetul Național pentru situații speciale de urgență. Este un grup consultativ al comitetului. Iar într-o ședință precedentă a comitetului s-a aprobat o procedură prin care, pentru simplificare, după adoptarea hotărârii grupului, aceasta se trimite la toți membrii comitetului, se lasă un număr de ore pentru consultare, dacă nu sunt comentarii se consideră hotărârea adoptată.
Pentru a nu avea foarte multe ședințe și pierdere de timp, asta este o procedură mai rapidă prin care lucrăm pe anumite situații. Așa că ieri a fost introdusă această hotărâre în procedură. A fost corectată la cererea unor instituții. Şi astăzi dimineață a se consideră că este adoptată de Comitetul Național pentru situații speciale de urgență. ”
Din cîte înțelegem, situațiunea stă cam așa.
Raed Arafat e șeful unui grup de specialiști care pune la dispoziția Comitetului Național pentru Situații speciale de urgență propuneri de hotărîri. Dacă aceste propuneri nu sînt contestate sau nuanțate de membrii Grupului ele se consideră hotărîri adoptate. Nu ale Grupului, ci ale Comitetului. Ca de exemplu cea prin care se limitează drastic drepturile omului. Potrivit legii, Comitetul e condus de un vicepremier cu siguranța națională. Cine conduce Comitetul – un organism de ale cărui decizii depinde iată viața cotidiană a milioane de oameni? Și dacă hotărîrile sînt ale Comitetului, de ce nu le prezintă publicului Conducătorului Comitetului, care e ditamai vicepremierul? Sau de ce n-a zis miercuri Raed Arafat: Am fost însărcinat de Comitet să prezint aceste măsuri, deoarece Comitetul n-are un purtător de cuvînt?
În numele cui le prezintă publicului Raed Arafat? În numele său? E doar un secretar de stat la Interne. Măsurile depășesc domeniul de responsabilitate al domnului secretar de stat la Interne. Cu toate acestea, ele sînt astfel prezentate de Raed Arafat ca și cum ar fi ale lui. Premierul Ludovic Orban fuge ca dracu de tămîie de asumarea unor măsuri nepopulare.
Mai ales că nu știe cum se vor aplica în practică. Și atunci l-a împins în față de Raed Arafat. Raed Arafat e bolnav după mediatizare, după vedetism. Televiziunile, nu numai cele PSD-iste, îl cultivă în aceste zile nu doar ca un excelent profesionist în domeniu, dar și – dacă nu mai ales – ca un fel de Nicolae Ceaușescu al luptei împotriva Coronavirus. Ca și în cazul conferinței de presă de miercuri, Raed Arafat decide totul în România din aceste zile.
De la ducerea românilor veniți din Italia de la graniță pînă în nordul țării în alaiuri polițienești despre care nu știe dacă sînt ale președintelui sau ale unor teroriști pînă la interzicerea reuniunilor cu mai mult de 100 de persoane. Dacă vrei să protestezi împotriva abuzurilor comise de autorități în numele luptei împotriva Coronavirus trebuie s-o faci în limita a sută de persoane. Dacă nu ții cont de asta, vin jandarmii și dau cu gaze lacrimogene?
Deși Raed Arafat nu mi-e simpatic, îmi permit să-i atrag amical atenția că postura de Nicolae Ceaușescu al luptei împotriva Coronavirus, către care l-au împins nu numai nevoia sa de a fi vedetă, dar și manevrele lui Ludovic Orban, e primejdioasă. Domnia sa va deveni responsabil de eventualul dezastru al gestionării Crizei. Ca să nu să spun că domnia sa ar putea fi tîrît în multe procese de cei care vor considera că măsurile luate de Raed Arafat și nu de Guvernul României le-au produs pagube însemnate.