Când vine vorba despre o intersecţie modernă, din zilele noastre, şoferii nu au nevoie de foarte multe indicaţii pentru a ştii ce trebuie să facă. Vedem o singură culoare, roşie, galbenă sau verde, şi acţionăm instantaneu. Însă semnificaţiile acestor culori nu au fost dintodeauna cunoscute universal şi povestea lor este un pic ciudată.
Semnalele electrice de trafic au împlinit 100 de ani, în urmă cu doi ani. Potrivit History, primul semafor a fost instalat la intersecţia dintre străzile Euclind şi East 105 din Clevland, Ohio, în 1941. Însă aceasta nu a fost prima încercare de acest fel, notează jalopnik.com.
Primul semafor non-electric a venit cu aproximativ 50 de ani înainte, în 1868, când Londra a aşezat un astfel de "echopament" lângă Parlament pentru a face traversaea străzii mai sigură. Sistemul instalat era format dintr-un stâlp cu braţe. Atunci când acestea erau poziţionate lateral însemna stop. După lăsarea întunericului, o lumină pe gaz apărea în partea de sus. Verdele însemna că poţi trece, iar roşu însemna stop.
Ofiţerii de poliţie schimbau manual culorile în funcţie de trafic, fluerând pentru a atenţiona pietonii de schimbarea “semaforului”. Metoda a fost un adevărat succes, potrivit cărţii ROYG.BIV până la producerea unei explozii, din cauza unei scurgeri de gaz în 1869. În urma incidentului, autorităţile londoneze au renunţat la acest proiect.
La fel cu cele din Marea Britanie, astfel de “semafoare” manuale au apărut şi în Statele Unite. Potrivit International Business Times, în 1920, ofiţerul William Potts din Detroit a introdus modelul semaforului în trei culori, aşa cum îl cunoaştem astăzi. Pott a ales culorile în funcţie de semnalele folosite de calea ferată: alb, verde şi roşu. Spre deosebire de zilele de acum, verde însemna precauţie, în timp ce albul indica că drumul este liber. Roşul, aşa cum este şi astăzi, însemna oprire. Însă culoarea alb a cauzat numeroase probleme fatale.
Oficialii căilor ferate au folosit lumina albă încă din 1899 pentru a semnala o cale liberă. Discurile roşii care nu permiteau trecerea erau, de multe ori rupte, lăsând doar lumina albă să strălucească, ceea ce a dus la o serie de pericole.
Totodată, albul se putea confunda cu luna sau cu lumina unei lanterne. Din această cauză, oficialii au încercat să scape cu totul de semnalul alb. Astfel, verdele permite trecerea, iar roşul oprirea. Iar galbenul a fost adăugat pentru a atenţiona. De la calea ferată, aceste culori au ajuns şi pe străzi. Acum, 100 de ani mai târziu nici măcar nu ne mai gândim la ceea ce simbolizează aceste culori.