Cultura românească se află într-un moment critic. Un proiect referitor la Legea privind organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român pune instituția în pericol de a fi transformată într-o sinecură politică. Senatorul Vasile Dîncu arată că noul proiect de lege riscă să transforme ICR într-o instituție de propagandă ”oficială”, dar și într-o adevărată ”vacă de muls”. 

Senatorul clujean a făcut referire la un articol al proiectului în care se prevede că: „Pentru activitatea lor, membrii Consiliului primesc o indemnizație de ședință în cuantum de 20% din indemnizația Directorului General al Institutului”. Vasile Dîncu subliniază că ar fi pentru întâia oară în istoria ICR când un membru în Consiliul de conducere ar fi retribuit.

ICR își va pierde identitatea instituțională

Senatorul clujean Vasile Dîncu semnalează că ICR riscă să-și piardă identitatea instituțională și funcționalitatea în cadrul misiunii sale de a difuza cultura românească în întreaga lume. 

“Prin propunerea noii scheme de conducere, ICR își pierde autonomia cu totul și ajunge la mâna unor reprezentanți ai unor instituții care au legătură sau expertiză mai multă sau mai puțină în zona culturală. În acest moment, ICR beneficiază de autonomie concretă și își folosește expertiza proprie pentru a-și desfășura activitatea. Acest Comitet director aprobă și manageriază în fiecare an normal (fără pandemie) în jur de 1.000 de proiecte cu finanțare de la buget și fără finanțare de la buget. Propunerea din noul proiect de lege privind înlocuirea Comitetului director cu un Colegiu al ICR, format din oameni externi instituției, în marea lor majoritate, nu va mai putea aproba un volum atât de mare de proiecte, iar aceasta va duce la blocaj instituțional și la o diminuare severă a activității ICR”, evidențiază parlamentarul clujean. 

ICR are 18 filiale în lume și fiecare filială dezvoltă, în medie, pe an, în jur de 100 de proiecte, potrivit declarațiilor senatorului. În plus, ICR desfășoară proiecte în România, în țări unde nu prezintă filiale, dar și proiecte EUNIC (ale institutelor culturale naționale din Uniunea Europeană). Pericolul este că ICR va depinde de expertiză și de o decizie externă – așa cum s-a întâmplat cu Fundația Culturală Română, potrivit lui Vasile Dîncu, doar că în acest caz numărul instituțiilor de care depinde activitatea ICR-ului a crescut.

În prezent, activitatea ICR este blocată ca efect al unei decizii guvernamentale. Cu toate că ordonanța care completează legislația în acest sens prevede că ”există riscul de a nu putea finaliza în timp util formalitățile de organizare și finanțare a unor proiecte culturale și, ca o consecință directă, va fi afectat accesul la evenimente culturale de înaltă calitate și ținută artistică, precum și imaginea României pe plan extern”, autoritățile au emis o altă ordonanță prin care prelungesc mandatele Consiliului de Conducere al instituției, care însă (…) nu are nicio atribuție în sensul celor menționate anterior, evidențiază Vasile Dîncu. 

Produse culturale promovate în funcție de direcții politice 

Parlamentarul clujean a atras atenția asupra pericolului de transformare a ICR într-o instituție de propagandă care, astăzi, nu mai are efect pe plan internațional. “În proiectul de lege privind funcționarea ICR (…) se spune că ”Institutul are drept misiune susținerea pe plan internațional a valorilor culturii naționale, în conformitate cu direcțiile și prioritățile politicii externe a României, promovate prin intermediul diplomației culturale”. ICR se poate astfel transforma într-o structură de propagandă națională pentru că va fi obligat să promoveze doar produsele culturale în (…) conformitate cu direcțiile și prioritățile (politice externe ale – n.r.) României. În această situație, ICR nu va mai putea să fie mediator în promovarea produselor culturale și va trebui să renunțe la ideologia actuală – de a nu avea o agendă proprie: nici estetică, nici culturală, nici religioasă, nici filosofică, nici etic-morală, nici ideologică. 

Implicit, ICR nu va mai putea să asigure acces egal tuturor operatorilor culturali, indiferent de gradul lor de consacrare oficială, deoarece pentru ca un proiect cultural să fie promovat în străinătate, el va trebui să fie în prealabil „oficial recunoscut“ de mai multe autorități ale statului: MAE, MCC, Președinția României și Ministerul Educației”, arată parlamentarul.

Politizarea masivă a ICR

Potrivit senatorului clujean, mai există un alt mare pericol ce se referă la ICR: politizarea masivă a instituției. “La articolul 1, se precizează: ”conducerea executivă a Institutului este asigurată de un director general, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi directori generali-adjuncți, cu rang de sub-secretar de stat, numiți pentru un mandat de 4 ani prin decizie a prim-ministrului”. Adică, directorul general poate fi schimbat de Premierul României în orice moment, fără nici o justificare, fără nici un criteriu”, arată Vasile Dîncu.  

Prin susținerea unui astfel de proiect legislativ, Guvernul României arată o lipsa de înțelegere față de rolul și nevoile Institutul Cultural Român. Actuala guvernare dorește să transforme acest pilon al promovării culturii românești în lume într-un trist aparat de multiplicare a mesajului cultural oficial, într-o instituție vetustă, cu o funcționare netransparentă, inaccesibilă tuturor actorilor culturali şi, mai ales, inaccesibilă formulelor culturale vii de pe piața culturală românească, potrivit senatorului clujean. 

“ICR riscă să ajungă să promoveze cultura română prin programe construite exclusiv la centru, dar nu și prin programe elaborate de institutele culturale românești din străinătate, cum se întâmplă în prezent. (…) Exportul cultural nu se mai face de multă vreme prin propagandă, ci prin exploatarea inteligentă a strategiilor de identificare şi recunoaștere. Cultura românească are nevoie de sprijin puternic din partea societății, dar mai mult are nevoie de libertate. Statul nu poate produce conținuturi culturale de impact, ar trebui mai bine să se ocupe de conservarea patrimoniului, de crearea cadrului pentru ca industriile culturale și creative să se poată dezvolta, să poată accesa surse de finanțare. A nu miza, în această epocă în care trăim, pe forța artei și culturii, ca armă importantă și resursă de soft power, poate însemna un eșec garantat în proiectul de societate, indiferent care va fi acesta și când va veni el”, s-a exprimat în Plenul Senatului Vasile Dîncu.