Ancheta EVZ privind situația deficitară a transplantului pulmonar în România continuă cu noi dezvăluiri extraordinare din lumea medicală
Campania inițiată de Evenimentul zilei cu scopul de a limpezi pe cât posibil apele tulburi în care se scaldă domeniul transplanturilor a escaladat orice așteptări, scoțând la iveală nereguli grave ale sitemului public de sănătate. Demarată la începutul săptămânii trecute și focalizată pe problema spinoasă a transplantului pulmonar, ancheta noastră a ajuns să fie preluată din mers de toată media autohtonă. Presiunea imensă a avut efect, Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, făcând un pas în față în încercarea de a evidenția neregulile uluitoare sesizate la Agenția Națională de Transplant (ANT) - șofer care semna propuneri de achiziții!, fost șef al ANT careși atribuia singur contracte, pe care le semna de două ori, în calitate de furnizor și în cea de prestator servicii!, acreditări pentru prelevat organe acordate fără acoperire etc.
Tabloul unui război
În paralel cu acest război declarat și purtat cu Agenția Națională de Transplant, Vlad Voiculescu a susținut și bătălia începută cu Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria, locul unde a fost acreditat singurul centru de transplant de plămâni din România, dar care nu este folosit pentru că ministrul refuză să deblocheze banii pentru prima operație de transplant: „Îmi afirm din nou îndoielile că Spitalul Sfânta Maria a fost acreditat în mod judicios și că este pregătit în acest moment pentru a realiza transplant pulmonar (...) Consider că este în imposibilitatea de a urmări pacienții, neavând un compartiment de pneumologie și nici experți specializați în urmărirea post-transplant, pentru că nu are un laborator care să poată analiza probele pacienților 24 de ore din 24”. Vlad Voiculescu a probat, în continuare, un ton mai blând: „Nimeni nu a spus că cineva de la Sfânta Maria a comis vreo ilegalitate. Bine, singura ilegalitate potențială ar putea fi legată de un fals în dosarul de acreditare... Nu am ce să-i reproșez domnului Copcă din punct de vedere profesional”.
Întâlnirea cea de taină cu Eurotransplant
Odată contextul desenat, trebuie remarcat că în toată această perioadă și stare de beligeranță, Vlad Voiculescu i-a chemat la București pe reprezentanții Eurotransplant, organismul prin intermediul căruia pacienții români sunt transplantați, exclusiv, la clinica AKH din Viena. Nu de alta, dar de ceva vreme expirase acordul de colaborare. Așadar, săptămâna trecută, joi mai precis, ministrul s-a folosit de prilej, i-a convocat pe profesorul Irinel Popescu, pe profesorul Radu Deac și pe doctorul Victor Zota la întâlnirea cu oficialii celor de la Eurotransplant. Doar că Vlad Voiculescu le-a pus în față celor trei nu un nou contract de colaborare cu Eurotransplant, ci o propunere concretă ca România să devină membră a acestui organism privat. Cu alte cuvinte și, mai ales, dintr-un anumit punct de vedere, în baza noului statut, România ar fi urmat să trimită către Eurotransplant nu doar plămâni românești, ci orice tip de organe - rinichi, inimă, ficat, cornee, țesuturi etc. O mare parte a „obiectelor” activității de transplantare din România s-ar fi mutat, cel puțin teoretic, peste hotare!
S-a încercat transformarea României în donatorul Occidentului
Ce s-a întâmplat mai departe? S-a supus la vot. Irinel Popescu s-a supus și el, la propriu, inițiativei tânărului ministru. Deac - la fel. Nu comentăm aici motivele... Zota, însă, s-a opus. Concluzia? Propunerea ca România să devină, cu acte, donatorul Occidentului a fost amânată. S-a semnat un nou acord cu Eurotransplant doar în ceea ce privește transplantul pulmonar.
Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria și medicul care are ambiția să realizeze, în unitatea pe care o conduce, primul transplant pulmonar din țară, a comentat acid planurile ministrului Vlad Voiculescu: „Se pregătise exodul organelor românești. Urma să se întâmple, exact ca în cazul plămânului, același lucru cu ficații, rinichii și inimile românilor. Nu cred că ideea a fost abandonată. Ministrul Vlad Voiculescu vrea să dezmembreze morții români și să le trimită toate organele în străinătate! Este meritul lui Zota că s-a opus, eu doar trag un semnal de alarmă”.
Iluzia unei lupe și întrebarea de final
Concluzia acestor demersuri care n-au ajuns niciodată sub lupa transparenței atât de des invocate în ultimul timp se împletește cu o întrebare legitimă, precedată de câteva lămuriri: înțelegem că, poate, chiar în acest moment, România nu este pregătită să aibă propriul centru de transplant pulmonar. Înțelegem și atitudinea unora dintre pacienții suferinzi, care au mai mare încredere într-o clinică din Occident decât într-un centru românesc și apreciem și grija deosebită pe care ne-o poartă domnul ministru Vlad Voiculescu. Dar facem și noi ceva - orice, în afară de a critica - să avem propriul centru de transplant pulmonar (dacă tot s-au investit 10.000.000 de euro), să avem propriii medici capabili să transplanteze, să înțelegem faptul că este posibil ca o primă astfel de operație să eșueze, iar noi nu trebuie să omorâm și doctorii, singurii care mai pot da o șansă la viață oamenilor suferinzi?
Corporațiile - „pușculițe” pentru noii stăpâni din Sănătate
Îngrijorarea vechilor cârmuitori ai sistemului românesc de sănătate, care sunt eliminați rând pe rând de la masa bogaților, este legitimă, noii stăpâni încercând în prezent să pună mâna pe funcțiile-cheie, în ciuda faptului că au sau nu pregătirea și experiența necesare. Pentru acest scop sunt dispuși să schimbe legi, așa cum se petrece ori de câte ori are loc un transfer de putere. Dar care este mecanismul prin care noii stăpâni au ajuns să ia în posesie domeniul Sănătății? Ne explică, sub protecția anonimatului, un personaj important din lumea medicală bucureșteană: „La început, adică în urmă cu 6-7 ani, au apărut fel de fel de asociații și organizații non-profit. Acestea, cu ajutorul unor persoane importante din media, prin intermediul cărora promiteau publicitate pozitivă, strângeau bani de la firmele mari, de la corporații, prezentându- le proiectele lor legate de ajutorarea copiilor cu boli rare sau grave, toate imposibil de contestat grație cauzei nobile. Începutul timid, când se mândreau că au văruit un salon de spital din donații, a fost înlocuit ulterior de construirea și dotarea unei întregi secții medicale, apoi de ridicarea unei întregi aripi de spital etc. Bulgărele s-a rostogolit, pușculița s-a umplut, a dat pe afară, iar asociațiile inițiale au început să se spargă în unele mai mici, pentru a nu bate la ochi”.
Circuitul banilor
Explicațiile au continuat: „S-a mers mai departe, la medicii angajați la stat. Momiți cu bani, unii au acceptat, ca manageri sau factori de decizie, să semneze contracte doar cu o anumită firmă din piață. De ce să nu iei seringi doar de la „X”? Așa s-au întors banii la firmele mari, la corporații. Așa se îmbogățește toată lumea implicată pe spinarea celor mulți. Mai departe, e și mai simplu. După emoția stârnită de tragedia de la „Colectiv” și instalarea guvernului tehnocrat, anumite ONGuri au devenit omniprezente în spațiul public. Reprezintă cauze nobile, „nu se ating” de banii noștri, așadar sunt bine văzute de români. Dar, cel mai important, s-au pliat perfect pe politica noilor stăpâni, au devenit uneltele lor. Iar dacă acești stăpâni au decis, printre multe altele, să dea organele românilor în străinătate, asociațiile care apără cauze nobile vor sări să-i protejeze. Practic, aceasta este schița actuală a sistemului medical românesc”.