Mulţi dintre românii care au venit în Italia, înainte de integrarea în UE, au trecut prin adevărate aventuri. Vizele şi permisele de muncă au reprezentat principala barieră. Majoritatea dintre ei a găsit mijloacele necesare pentru a se integra unei pieţe de muncă închise imigranţilor români ilegali şi de a evita să fie arestaţi de carabinieri. Printre aceştia, Dumitru Măierean, care a plecat din ţară în urmă cu zece ani. Acesta se declară contrariat de efectele negative suportate de comunitatea de români, în urma arestărilor mediatizate ale unor concetăţeni ai săi.
În opinia lui Măierean, ultimele evenimente de „cronică neagră” din Peninsulă pun în pericol liniştea şi siguranţa românilor. „Ce poţi să mai zici în asemenea momente? Oare ce ne mai aşteaptă?”
La ultima sa întrebare stau mărturile două atacuri violente la adresa unor români. Motivul agresiunilor rasiste din această zonă este atacul asupra unui cuplul de italieni, comis de şase români, în care tânără a fost violată, iar logodnicul acesteia bătut. Ultima agresiune a avut loc în urmă cu 48 de ore. Este vorba despre un bar din oraşul Guidonia, în apropiere de Roma. Acesta a fost vandalizat în noaptea de sâmbătă spre duminică, de autori necunoscuţi, relatează publicaţia "Il Messaggero".
Deflagraţia bombei artizanale, similară celei folosite în atacul de săptămâna trecută asupra magazinului de măcelărie a lui Adrian Nechifor, din Goidonia, a distrus un geam antiglonţ şi a provocat daune materiale, însă nu foarte mari, barul fiind deschis ieri după-amiază. Proprietara a declarat, citată de "Il Messaggero", că, dacă incediul ar fi trecut de geamul de protecţie şi ar fi ajuns la panoul electric, toată clădirea ar fi fost distrusă.
Săptămâna trecută, măcelăria lui Adrian Nechifor, din Guidonia, a fost distrusă într-o manieră similară, în atac folosindu-se tot o bombă artizanală.
14 zile de mers pe jos până în Italia
Dumitru Măierean, ”Mitruţ” cum îl strigă prietenii, este de părere că în aceste situaţii “te apucă furia şi totodată deznădejdea”. Românul de 44 de ani este căsătorit şi are doi copii. În oraşul Grosseto, aflat între Milano şi Roma, şi-a deschis o societate ce are ca domeniu de activitate instalaţiile sanitare. Până să ajungă la acest statut, a avut partea de momente dificile şi a trebuit să facă mari eforturi considerabile, o situaţie des întâlnită la români care au emigrezat în Italia.
Acesta a plecat din România în octombrie 1998, împreună cu alţi 17 români. Destinaţia lor era Italia. Însă, din cauza drumului dificil, numai patru persoane au reuşit să ajungă în Peninsulă.
”Din România am plecat la Belgrad, iar cu diverse taxiuri, am ajuns în Croaţia. Până acolo puteam merge fără vize. Din acel moment am început să mergem pe drumuri ocolitoare, prin păduri, peste munţi. Am făcut 14 zile până în Italia, pe jos. Epuizarea, foamea şi problemele de sănătate au făcut ca 14 persoane din grup să renunţe. Am ajuns doar eu, cu încă trei români. Gândindu-mă acum la acele zile, nu cred că aş mai avea curajul s-o iau de la capăt”, a mai preciza acesta.
Lupta pentru cei 30 de euro pe zi Cu teama de a fi descoperit, flămând şi fără să ştie limba italiană, Mitruţ a reuşit să ajungă la Roma. ”Ajunşi în Italia, la Trieste, după două săptămâni de groază, am realizat că dacă ne apropiam de gară sau de vreun loc mai circulat am fi fost arestaţi imediat de carabinieri. Am apelat tot la taximetriştii, dar eram refuzaţi. În final, spre surprinderea noastră, o femeie a acceptat să ne ducă la Veneţia. Ştia drumurile mai puţin controlate şi contra unei sume de bani, destul de mare, a acceptat să ne ducă. În Veneţia am hoinărit o zi întreagă, ne-am plimbat chiar şi cu gondola. Ne-am urcat într-un tren care pleca spre Roma, unde ne aşteptau nişte amici. În tren am avut parte de alte emoţii. Carabinierii urcaseră cu câni pentru a controla nişte suspecţi de trafic de droguri. Am fost şi noi controlaţi dar nu ne-au arestat.”
Ajuns la Roma, Mitruţ s-a trezit fără niciun ajutor. A fost nevoit să doarmă pentru mai mult de două luni într-un cimitir de maşini. ”Toţi cei pe care îi contactasem din ţară şi care promiseseră că mă ajută, nu mai răspundeau la telefon. Habar nu aveam unde să mă duc şi ce să fac. Am fost nevoit să dorm pe ascuns în maşinile din parcuri. Timp de aproape trei luni nu am lucrat. Noroc că aveam bani de mâncare”, povesteşte românul despre experienţa sa.
Primele locuri de muncă au fost departe de ceea ce spera. ”Prima săptămână de lucru în Italia a fost la umplut saci de nisip, la un depozit de materiale de construcţii. Mi se plăteau 200 de lire pe un sac. Trebuia să umplu cel puţin 300 de saci pentru a câştiga 60.000 de lire, adică vreo 30 de euro azi. Oricât de rezistent eram, nu am putut lucra acolo mai mult de o săptămână. Aveam palmele pline de bătături şi răni. Al doilea loc de muncă a fost la fel de rău. Trebuia să construim schele pentru un bloc înalt şi ridicam circa 200 de bârne pe zi. Eram plătit doar cu 40.000 de lire pe zi. Nici acolo nu am stat mai mult de două săptămâni”.
O propunere care i-a schimbat viaţa
Au urmat alte experienţe la fel de grele şi de prost plătite, iar câţiva angajatori l-au înşelat şi nu l-au mai plătiti. Toate acestea l-au determinat pe Mitruţ să plece în Anglia. ”Au urmat luni de muncă grea pe diferite şantiere. Am locuit câte 16 persoane într-un apartament. Aveam însă de plătit rata la casa cumpărată în România şi nu puteam să mă întorc. Pentru a ajunge în Anglia am decis să mă îmbarc într-un container, dar am fost prinşi la Bruges şi, spre mirarea mea, nu ne-au arestat ca să ne trimită în ţară, ci ne-au dat doar o foaie de expulzare. Am fost nevoit să mă reîntorc în Italia şi, în ciuda problemelor financiare, după un timp, am ales să plec acasă. Nu mai puteam suporta”, îşi aminteşte Dumitru Măierean.
În România a primit însă o ofertă neaşteptată, care i-a schimbat viaţa şi i-a dat posibilitatea să înceapă munca pe cont propriu. ”După câteva luni, am primit un telefon de la un italian cu care lucrasem ocazional la Roma şi care avea o lucrare mare la Grosseto. Eu făcusem lucrări de instalaţii sanitare pentru el şi a fost mulţumit. I-am spus din start că vin doar dacă voi lucra legal şi dacă îmi asigură casă pentru mine şi soţie. S-a ţinut de cuvând şi timp de doi ani am lucrat cu el. Am învăţat multe despre meseria de instalator, iar când am auzit că firma la care eram dă faliment, am ales să îmi deschid o afacere pe cont propriu.
În prezent Mitruţ locuieşte la Grosseto, în provincia Toscana, împreună cu soţia, iar copiii vin în vacanţe.”După ce am început să lucrez singur a urmat o perioadă în care mi-am făcut clientela. Am distribuit cărţi de vizită şi fluturaşi în căsuţele poştale, iar când am început să fiu solicitat am căutat sa-mi fac treaba bine, la preţuri acceptabile şi indiferent că am fost chemat pentru urgenţe sâmbăta sau duminica am răspuns solicitărilor”, precizează românul despre secretul care i-a permis să conducă o afacere profitabilă.