Piesa "Comedie rosie", de Constantin Turturica, a fost inspirata dintr-un fapt real: confruntarea unei familii cu Securitatea, in perioada comunista.
Spectacolul, montat de Alexandru Tocilescu, se joaca la sala Atelier a Teatrului National. Regizorul a mai pus in scena in ultima perioada „O zi din viata lui Ceausescu” la Teatrul Mic, „Elisaveta Bam”, la Bulandra, si pregateste acum la National „Eduard al III-lea”, dupa textul recent atribuit lui Shakespeare.
„Comedie rosie” a fost trimisa la Teatrul National in urma cu trei ani, dar nu a fost montata sub conducerea directorului Dinu Sararu. Personajul principal al piesei, Mihai Carceanu (Ion Lucian), unul dintre intemeietorii Partidului Comunist, a devenit persona non grata in timpul lui Ceausescu pentru ca in cartea pe care a scris-o despre eroii comunisti a omis sa-l treaca pe seful statului.
Conflictul porneste de la faptul ca Gorbaciov vrea sa-l invite la Moscova pe Carceanu, in calitate de opozant al sistemului comunist, fapt ce atrage suspiciunea Ceausestilor, care incearca sa impiedice plecarea cu orice pret.
Regizorul Alexandru Tocilescu creeaza o increngatura a situatiilor comice, cu urmaritori care devin pe parcurs urmariti. Serban Ionescu joaca rolul ministrului de interne, Sanda Toma o intruchipeaza pe nevasta lui Carceanu, iar Alexandru Bindea este seful KGB-ului. Spectacolul se desfasoara pe trei planuri, intr-o scenografie semnata tot de regizor, ingenios construita in biroul sefului KGB de la Kremlin, in apartamentul familiei filate de Securitate si in biroul securistilor din Romania. Pe o parte a scenei se afla portretele uriase ale lui Nicolae Ceausescu si Elenei Ceausescu, pe cealalta parte, portretul lui Gorbaciov.
„Piesa este o comedie amara, cu replici critice si acide la adresa comunismului, despre insinuarea Securitatii in vietile noastre”, povestea dramaturgul Constantin Turturica, el insusi nevoit sa colaboreze cu Securitatea timp de 20 de ani.
Lucrurile despre comunism si Securitate trebuie spuse pana cand se va intelege ca nu mai avem nevoie de false melodrame, completa regizorul Alexandru Tocilescu.
„Subiectul trebuie atacat cu consecventa pana cand si ultima farama idilica despre comunism se va spulbera din sufletele noastre. Ne exorcizam prin ras. Nu trebuie sa ne sfiim sa abordam lucruri care inca ustura, din trecutul imediat. Din pacate, oameni precum personajele din piesa se afla inca in parlament si in consiliile judetene, se afla inca printre noi”, apreciaza regizorul. Astfel, nu mai e de mirare ca ne urmaresc atat de tare hibele comunismului. Important e ca putem totusi zambi privind in oglinda „comedie-rosie” a comunismului.