Criza climatică și controversele Diagramei crosei de hochei. În realitate, se potrivesc faptele cu teoria?

Încălzire globală, Sursa foto: Dreamstime.com

V-ați întrebat vreodată dacă, în realitate, teoria prezentată se aliniază cu faptele concrete? Dacă ceea ce alarmiștii climatici susțin este într-adevăr corect?

În cartea sa, „Nu există criză climatică”, David Craig aduce în atenția oamenilor un subiect controversat. El își propune să analizeze modul în care înregistrările de temperatură par să fi fost manipulate în mod deliberat pentru a „demonstra” teoria încălzirii globale antropice catastrofale. Ei bine, astfel el menționează două perioade pe care se va axa.

În primul rând, va cerceta ultimii 1.000 de ani în care par să existe contradicții între relatările istorice ale condițiilor climatice în comparație cu afirmațiile alarmiștilor climatici. În al doilea rând, va analiza temperaturile din anii 1880, unde avem dovezi clare documentate ale modificării diagramelor de temperatură.

Ultimii 1.000 de ani

Există o diagramă a IPCC din 1990 care a prezentat o reconstrucție a temperaturii din ultimii 1.000 de ani. Diagrama menționează două perioade climatice importante: perioada caldă medievală (aproximativ 950-1400 d.Hr.) și mica epocă de gheață (aprox. 1400-1860). Studiile internaționale confirmă existența acestor perioade. O recenzie din 2003 a confirmat aceste constatări. Însă, publicarea studiului a provocat controverse, inclusiv demisia a jumătate din editorii ziarului.

Însă, David Craig spune: „Această viziune asupra climei în ultimii 1.000 de ani, acceptată de IPCC în 1990, a pus probleme procesului de convingere a alarmiștilor climatici că încălzirea modernă a fost cauzată în principal de creșterea nivelului de CO2 din atmosferă din arderea combustibililor fosili. La urma urmei, teoria CAGW nu a putut explica de ce temperaturile au crescut peste nivelurile actuale în perioada caldă medievală când CO2 atmosferic era la niveluri preindustriale și nici de ce clima s-a răcit în timpul micii epoci de gheață când nivelurile de CO2 atmosferice au rămas în mare parte neschimbate.

Mai mult decât atât, graficul părea să sugereze că schimbările climatice au fost ciclice în perioada preindustrială. Prin urmare, poate că încălzirea de astăzi ar fi doar o parte a unui alt ciclu de încălzire. În plus, ar avea puțin sau deloc de-a face cu creșterea CO2 atmosferic.

Dar, în 1999, alarmiştii păreau să fi căpătat premiul cel mare atunci când un grup de oameni de ştiinţă condus de un doctorand, Michael Mann, a produs o diagramă de temperatură care folosea în principal inelele copacilor pentru a stabili un record de temperatură pentru ultimii 1.000 de ani. Acest grafic a indicat că temperaturile au scăzut din anul 1000 d.Hr. până la începutul secolului 20 în care au început brusc să crească.”

 Diagrama crosei de hochei

După cum David Craig povestește, graficul lui Mann a devenit super cunoscut, primind numele de „The Hockey Stick Chart”.

Partea surprinzătoare acum urmează. „Diagrama crosei de hochei a făcut să dispară atât perioada caldă medievală, cât și mica eră de gheață.  Astfel, a întărit masiv mesajul alarmiștilor climatici că încălzirea modernă era ceva unic, că temperaturile sunt mai ridicate acum decât au fost de peste 1.000 de ani și, prin urmare, trebuie să fie o creștere a CO2 din atmosferă din activități umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, mai degrabă decât orice schimbări ciclice ale climei Pământului, care a fost responsabilă pentru creșterile recente ale temperaturii.”

În plus, Craig adaugă: „Diagrama crosei de hochei a devenit piesa centrală a filmului din 2006 al lui Al Gore, expert în climă (posibil autoproclamat) “Un adevăr incomod”. Dar există o cantitate masivă de dovezi istorice că atât perioada caldă medievală, cât și mica epocă de gheață au existat. Mai mult decât atât, există mai multe dispute cu privire la metodele utilizate în construirea Diagramei crosei de hochei.”

Însă povestea nu se termină aici. Dacă sunteți curioși să aflați mai multe, puteți comanda cartea lui David Craig de pe „Editura de carte.”