Si-a dedicat viata sportului si se declara nemultumit de faptul ca in prezent tanara generatie nu mai este incurajata sa faca miscare.
Cristian Topescu crede ca un copil trebuie sa se dezvolte nu doar pe plan intelectual, ci si fizic pentru a reusi in viata.
Provine dintr-o familie in care sportul a avut o importanta deosebita. Tatal, care a facut sport de performanta, i-a dat o educatie sportiva, incurajandu-l sa practice mai multe sporturi pentru sanatate si pentru o dezvoltare fizica armonioasa.
La randul lui, cel mai bun comentator roman si-a incurajat copiii sa faca sport. Ii pare rau insa ca, in ultimul timp, copiii nu mai merg la orele de sport si nu mai sunt sustinuti pentru a face performanta.
In cautarea armoniei Jurnalistul spune ca multi parinti isi scutesc copiii de la orele de educatie fizica, incercand sa-i protejeze de eventuale accidentari: „Le permit sa stea ore intregi in fata calculatorului, in pozitii statice, care deformeaza coloana vertebrala si in final acestia vor avea „un cap foarte mare si un trup firav”. Eu pledez pentru armonie intre dezvoltarea intelectuala si cea fizica, pentru echilibru.”
Se declara nemultumit de lipsa terenurilor de sport din Romania, in timp ce in alte tari exista terenuri de minibaschet, minihandbal, chiar si cu instalatii de nocturna. „Existenta terenurilor de sport in Romania este grav amenintata de invazia comercialului, foarte multe baze sportive au fost desfiintate, contrar legii, si transformate in spatii comerciale. Ceea ce afecteaza baza piramidei sportului de performanta.”
Regreta si disparitia multor bazine de inot, considerand ca acesta este sportul numarul unu pentru un copil in faza lui de dezvoltare fizica. „Existenta bazinelor, fie ca e vorba despre stranduri, fie ca e vorba despre bazine pentru inotatori sau jucatori de polo inseamna o infrastructura inteleapta a unei tari care doreste sa aiba tineri frumosi, sanatosi, dezvoltati fizic armonios. Nu suntem un popor sportiv, in sensul de a face miscare pentru sanatate. Suntem un popor sedentar, de privitori ai sportului la televizor.”
Mentalitatea adultilor
Cristian Topescu considera ca cele mai mari trei performante sportive romanesti din toate timpurile sunt: triplul succes olimpic aur-argint-bronz in concursul individual de gimnastica al Jocurilor Olimpice editia Sydney 2000, cand trei romance au urcat pe podium - Andreea Raducan, Simona Amanar si Maria Olaru - dubla victorie mondiala a echipei masculine de handbal a Romaniei in 1970 si 1974 si performanta de exceptie a Nadiei Comaneci, prima nota de 10 din gimnastica mondiala la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976.Topescu explica lipsa de noi talente in gimnastica prin faptul ca parintii si-au schimbat mentalitatea.
„Daca in vremea Nadiei Comaneci toate mamele visau ca fetele lor sa devina campioane olimpice, acum au retineri in a le indruma spre gimnastica din cauza unor povesti mai mult sau mai putin inventate, care le-au facut sa se teama. In plus, nu mai exista nici motivatia financiara pe care in anii ‘70 parintii o aveau atunci cand copiii lor participau la o competitie peste hotare”, adauga Topescu.
Jocurile Olimpice din 2212
A calatorit mult si a comentat multe competitii sportive. L-au impresionat cel mai mult stadionul de fotbal din Los Angeles, stadionul Wembley din Londra si stadionul olimpic din Atena.
Intrebat cand vom avea si noi o asemenea arena, a raspuns razand. „Daca vom organiza Jocurile Olimpice din anul 2212. Exista dorinta de a avea un mare stadion, dar nu exista „putinta”, ma refer la investitia importanta care inseamna un stadion polivalent, cu tribune acoperite, drenaj subteran, vestiare moderne, o masa a presei dotata cu toate facilitatile necesare. Pentru noi, asa ceva reprezinta inca o utopie”, spune Cristian Topescu.
CARTE DE VIZITA
De la reporter sportiv la director de ziar
> S-a nascut pe 26 martie 1937, la Bucuresti.
> A absolvit Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport in anul 1970.
> In Televiziunea Romana a fost reporter sportiv, realizator de emisiuni, comentator sportiv, redactor-sef al Departamentului sport, director general adjunct. A fost reporter sportiv si la Radio Europa FM.
> Actualmente este director al ziarului „ProSport”.
> Activitate sociala: membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti si al Asociatiei Presei Sportive din Romania, vicepresedinte al Fundatiei ProSport, ProFamilie, ProEducatie, membru al Comitetului Olimpic si Sportiv Roman.
> Ordine si distinctii: Ordinul Meritul sportiv clasa a II-a, Ordinul Olimpic „Colanul de Aur”, una dintre cele 4.000 de personalitati incluse in enciclopedia „Who’s Who” din Romania.
DISTINCTIE
Ordinul „Colanul de Aur”
Ordinul „Colanul de Aur” este cea mai importanta distinctie a Comitetului Olimpic si i-a fost acordat lui Cristian Topescu drept recunoastere a activitatii sale pentru promovarea principiilor olimpice.
„Mi-a fost conferit in 1998 la propunerea regretatei Lia Manoliu, presedinte al Comitetului Olimpic Roman, de Juan Antonio Samaranch, presedintele de-atunci al Comitetului International Olimpic. Motivatia a fost felul in care, de-a lungul carierei mele profesionale, am pledat pentru ideile si principiile olimpismului.”
CARTE
„Cristian Topescu - evenimente, succese, sanctiuni la microfonul TV”
Psihologul Alexandru Raducanu a fost cel care a avut ideea realizarii cartii „Cristian Topescu - evenimente, succese, sanctiuni la microfonul TV”. „Am purtat ore intregi de convorbiri inregistrate, dupa care impreuna le-am transpus pe hartie sub forma unei discutii intre noi. Nu stiu daca poate fi numita o autobiografie, dar cred ca este o carte ce poate descrie in linii mari o cariera profesionala de 40 de ani la microfonul Televiziunii Romane, cu satisfactiile si necazurile ei.”
PRIETENIE
Impreuna cu Nadia Comaneci
Cristian Topescu spune ca este legat in sens profesional de Nadia Comaneci prin faptul ca el a fost cel care a comentat „acea noapte magica din 1976, cand computerul olimpic de la Montreal, conceput pentru afisarea a trei cifre, a fost „dat peste cap” de nota maxima, 10.00, primita pentru prima data de o gimnasta. Si nu o singura data, ci de sapte ori pe parcursul intregii competitii.”
Pentru Cristian Topescu, familia este principalul sprijin in viata. Desi are putin timp liber, in mare parte il dedica celor dragi. In fiecare seara ii citeste baietelului sau o poveste. „Odata cu el retraiesc copilaria mea si abia acum imi dau seama ca cea mai frumoasa perioada a vietii unui om este copilaria.”
Cristian Topescu marturiseste ca pentru el familia inseamna trei cuvinte: „O mare iubire”. Timp liber mai are foarte putin si il dedica celor apropiati.
„Eu sunt la a treia casatorie si trebuie sa recunosc ca primele doua casnicii, pe care nu le consider o nereusita pentru ca in urma lor au ramas doi copii reusiti, au fost afectate de pasiunea mea pentru televiziune, o institutie mare mancatoare de timp, unde stii la ce ora te duci, dar nu stii niciodata la ce ora pleci. Cu actuala mea familie nu mai repet aceeasi greseala”, spune Cristian Topescu.
Viata alaturi de cei dragi
Cel mai mic membru al familiei se numeste Sebastian. Are 9 ani, urmeaza cursurile Scolii Germane din Bucuresti si nu adoarme seara fara ca tati sa-i citeasca o poveste. „Dintre cartile pe care i le-am citit pana acum fiului meu cea mai frumoasa mi s-a parut „Poveste fara sfarsit” a lui Michael Ende. Dupa ce i-am citit-o pe capitole fiului meu, am recitit-o eu, din placerea de a retrai aceasta poveste admirabila”, spune Cristian Topescu.
„Suntem multumiti de faptul ca ii place la scoala. Si cred ca cel mai important lucru in viata este sa faci ceea ce-ti place. Odata cu el retraiesc copilaria mea si abia acum imi dau seama ca cea mai frumoasa perioada a vietii unui om este copilaria”, marturiseste emotionat Topescu.
Cel mic inoata, schiaza, joaca tenis si, bineinteles, calareste pe ponei. „Oamenii care iubesc animalele sunt buni. Eu am crescut caini si pisici, am plans dupa moartea fiecarui animal cu care ma jucam si la care tineam. Si copiii mei au mostenit aceasta dragoste pentru animale. Cristina este mare iubitoare de caini, Cristian la fel.”
Despre „meseria de parinte”
Cristian Topescu e convins ca, daca ramane ceva dupa noi, in primul rand raman copiii. „Eu am avut sansa de a avea trei copii care m-au tinut permanent in priza, nu am avut ragazul sa ma plictisesc, sa obosesc, „meseria de parinte” fiind una dintre cele mai frumoase din lume”, marturiseste acesta.
Cristina a mostenit „microbul televiziunii”, dar nu a fost niciodata impinsa de la spate sa aleaga aceasta meserie. „Eu cred ca un parinte trebuie sa fie foarte lucid si sa-si dea seama daca copilul lui are talent pentru o anumita indeletnicire”.
Timp de un an a facut o emisiune impreuna cu Cristina. Ea a fost cea care si-a dat seama ca lucrurile nu merg asa cum ar trebui si au renuntat. „Eu vedeam emisiunea intr-un anume fel, ea o vedea altfel, nu eram o pereche, sa ne completam reciproc, ba chiar ne si contraziceam”, isi aminteste Topescu.
Sfatul lui Topescu
„A trai inseamna a iubi, a invata, a spera, a admira, a face bine”, spune Cristian Topescu.
Fata nevazuta
Citeste cu placere cartile lui Paler
> Cristian Topescu spune ca ii plac cartile biografice pentru ca poate invata din experienta de viata a unor oameni intelepti. Autorul roman preferat a fost Octavian Paler. „Citesc acum cartea „Convorbiri cu Octavian Paler”, scrisa de Daniel Cristea Enache”.
> Fiica sa Cristina este o fana a romanelor scrise de Paulo Coelho si l-a convins si pe el sa citeasca aceste carti. „N-am reusit sa termin insa niciunul si nu pentru ca nu ar fi bine scrise, ci pentru ca timpul meu pentru lectura este undeva catre miezul noptii, cand ma intorc de la ziar si cand termin treburile de familie, inclusiv citirea de povesti pentru fiul meu, care nu adoarme altfel.”
> Nu este un cititor asiduu, dar spune ca exista cateva romane care i-au ramas in memorie - „Un veac de singuratate”, „Cismigiu & company”, cartea care i-a placut cel mai mult in perioada adolescentei.
> Recunoaste ca mai mult vorbeste despre sport decat face sport, din cauza putinului timp liber. „Dar atat cat imi permite timpul inot, considerand ca inotul este un sport care iti reface tonusul. Cu ani in urma jucam tenis cu regularitate, acum regularitatea asta a cam disparut si ma multumesc doar cu cateva exercitii de gimnastica, pe care le fac acasa sau in compania unor prieteni intr-o sala de sport.”