"Noi, fotbaliştii, l-am cunoscut drept şoferul lui Dinu sau cel care-i căra pardesiul", spunea Florin Prunea, despre acţionarul care azi îşi oficializează despărţirea de clubul de fotbal Dinamo
Dacă de această dată îşi va respecta cuvântul, Cristi Borcea se va retrage de la conducerea clubului Dinamo după 17 ani începuţi ca umil angajat şi terminaţi ca şef. Conform unor apropiaţi, Borcea a trimis la club hârtiile de adio, iar schimbarea de acţionariat va fi oficializată astăzi, într-o conferinţă de presă. Regula în structurile de conducere de la FC Dinamo este că procentele celui plecat se împart în mod egal între cei rămaşi (în acest moment, de "strajă" au rămas Nicolae Badea şi Dragoş Săvulescu). Din exterior se poate deveni acţionar la FC Dinamo 1948 SA doar dacă resÂpectivul este acceptat de toţi ceilalţi, de-a lungul timpului vehiculându-se diverse soluţii, printre care şi "varianta de lux" Ion Ţiriac. Cristi Borcea a venit la Dinamo în 1995, pe când nu avea luat BAC-ul. Treptat, a devenit acţionar De ce se desparte Borcea de gruparea în numele căreia a plâns de ciudă la succesul Stelei din 1986? Fiindcă acum pune mai presus familia şi, poate mai important, deoarece Dinamo nu mai este o vacă prea bună de muls. Valorile înregimentate în curtea "Internelor" nu mai sunt cele din trecut, şi, în consecinţă, nici profitul obţinut din vânzarea lor nu mai este unul atrăgător. Dinamo nu mai este o afacere pentru cel care se autointitulează mare fan dinamovist, dar care nu s-a sfiit să se înrudească cu marele "duşman".
Borcea se află pe lista cu personaje pesÂtriţe plecate de la Dinamo. De-a lunÂgul timpului, acţionari la Dinamo au fost personaje precum Petre Badea, Vladimir Cohn sau Bagher Karimzadeh, dar şi scandalagii de teapa lui Vasile Turcu sau "combinatori" de talia lui Gigi Neţoiu. Ca şi ceilaţi acţionari, Borcea a făcut afaceri cu Dinamo, fiind unul dintre creditori (a împrumutat clubul, apoi şi-a recuperat banii când au fost vânduţi fotbaliştii).
Făcea rost de televizoare
Borcea a intrat în fotbal în 1995, pe când n-avea liceul terminat, iar un an mai apoi, la 26 de ani, a reuşit să-şi ia diploma de Bacalaureat, la un liceu din Fierbinţi. Intrarea la Dinamo s-a făcut fără fast. A fost adus de Cornel Ţălnar şi luat în primire de Cornel Dinu. "Noi, fotbaliştii, l-am cunoscut drept şoferul lui Dinu sau cel care-i căra pardesiul", spunea Florin Prunea.
A fost folosit ca şi "cuier" de Dinu, dar, treptat, a acaparat atenţia fotbaliştilor. Fostul fundaş dreapta Zoli Kadar, stabilit în prezent în Elveţia, povestea pentru EVZ, în 2008, că Borcea le făcea rost jucătorilor de televizoare şi de electrocasnice marca Sharp, sponsorul echipei. Se laudă cu cele mai multe trofee interne (12), dar Dinamo se ocupa şi cu lucruri necurate în acea perioadă (vezi celebrul blat cu Ceahlăul). A făcut avere cu butelii şi a ocupat diverse funcţii la Dinamo: director sportiv, director de marketing, până la cea de acţionar. Avea un vis: Dinamo, în Liga Campionilor. N-a obţinut decât un loc de vază în "Dosarul Transferurilor", cel care mai poate oferi surprize, după ce procurorii au făcut apel împotriva deciziei de achitare dată de Tribunalul Bucureşti. Ultimul tun: transferul atacantului Marius Niculae Circuitul trecerii lui Marius Niculae (foto) de la Dinamo la FC Vaslui, mutare petrecută vineri, pe nepusă masa, este unul încâlcit şi îi cuprinde pe Ioan şi pe Victor Becali, prietenii lui Borcea. Preşedintele Nicolae Badea a fost anunţat vineri că există o ofertă pentru Marius Niculae, propunerea fiind venită prin intermediul fraţilor-impresari. Nu se ştia clubul.
Se bănuia că ar putea fi vorba despre grupări arabe, dar, surpriză, a fost vorba chiar despre Adrian Porumboiu, cu care Cristi Borcea s-a înţeles peste capul şefului Consiliului Director. Marius Niculae a fost vândut precum o butelie, fără să fie întrebat dacă doreşte să plece, doar pentru ca Borcea să-şi recupereze o parte din banii pe care clubul îi datora! În 2001, Borcea a fost acuzat de tatăl lui Niculae că a tras la xerox contractul fotbalistului ajuns atunci la Sporting Lisabona şi că şi-ar fi băgat în propriul buzunar o sumă considerabilă.