Săptămâna trecută am publicat a doua parte din seria crimelor săvârșite împotriva scriitorilor. Astăzi revenim cu partea a treia a listei cronologice a arestărilor, din dorința de a oferi un reper, printre altele, tuturor celor angajați în realizarea proiectului de mare importanță, „Procesul comuniștilor din România”.
La scurtă vreme după ocuparea României de sovietici, în 1944, şi instaurarea comunismului (care a devenit evidentă şi n-a mai lăsat loc nici unei iluzii în 1946, când s-au falsificat alegerile), numeroşi scriitori români au fost arestaţi din motive politice (iar uneori numai pentru că superioritatea lor intelectuală îi făcea susceptibili de independenţă de gândire). Continuarea listei o regăsiți mai jos:
La 11 decembrie 1958 este arestat, la Câmpulung, Constantin Noica şi supus unei anchete care va dura doi ani. În noaptea de 25 spre 26 este arestat şi Dinu Pillat, iar anchetatorii hotărăsc să constituie „lotul „Noica-Pillat” (din care mai fac parte Păstorel Teodoreanu, N. Steinhardt, Vladimir Streinu, Arşavir Acterian, Marietta Sadova, Sergiu Al. George, Alexandru Paleologu, Simina Caracaş-Mezincescu, Barbu Slătineanu ş.a.).
Acuzaţiile nu au consistenţă (relaţii cu străinii, discuţii duşmănoase la adresa regimului comunist etc.), dar pedepsele, stabilite prin sentinţa pronunţată la 1 martie 1960, vor fi severe: Constantin Noica – 25 de ani de muncă silnică şi confiscarea întregii averi, Vladimir Streinu – 7 ani, N. Steinhardt – 12 ani, Sergiu Al. George – 7 ani, Alexandru Paleologu – 14 ani etc.
Ne puteți urmări și pe Google News
Mai ajung la închisoare (sau pe lumea cealaltă) din motive politice următorii scriitori sau viitori scriitori Valeriu Anania (lider al grevei studenţeşti anticomuniste din 1946 de la Cluj, închis de mai multe ori, condamnat în 1958 de Tribunalul Militar Ploieşti la douăzeci de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”), Mihai Bădescu (membru al PNŢ, arestat în 1948, din ordinul lui Iosif Chişinevschi şi ţinut, fără judecată, timp de şapte ani şi şapte luni, la Jilava, Aiud, Midia şi Poarta Albă), Max Bănuş (anchetat şi bătut la Securitate, la sediul de pe Uranus, imediat după revolta anticomunistă din Ungaria din 1956 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti pentru „uneltire contra ordinii sociale”), Florin Becescu (ofiţer de poliţie, autor al unei lucrări non-fiction, „Cu fierul roşu”, despre atrocităţile săvârşite în URSS, ridicat de NKVD, omorât prin împuşcare şi aruncat într-un şanţ de pe marginea şoselei Bucureşti-Ploieşti), Hans Bergel (scriitor de limbă germană, condamnat în 1957 pentru activitate anticomunistă şi trimis, după executarea pedepsei, cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan), Ernest Bernea (eminent om de cultură, antropolog, colaborator al lui Dimitrie Gusti şi Simion Mehedinţi, arestat în 1948 şi ţinut fără judecată până în 1962, chemat la Securitate în 1984, la aproape 80 de ani, şi bătut cu bestialitate pentru convingerile lui), Andreas Birkner (scriitor de limbă germană, condamnat în 1957 la douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică pentru o povestire găsită între manuscrisele lui), Vasile Blănaru (cunoscut sub pseudonimul Cezar Flamură, închis între 1949-1954, arestat din nou, în noaptea de 13 spre 14 martie 1958, anchetat şi torturat, alături de doi fraţi ai săi, pentru o vină imaginară, condamnat la moarte şi ţinut la Jilava mai mulţi ani în aşteptarea execuţiei, până când pedeapsa i-a fost comutată în muncă silnică pe viaţă), Sebastian Bornemisa (închis, între 1950-1953, la Sighet, unde a stat câtva timp în aceeaşi celulă cu Iuliu Maniu), Vasile Brătulescu (deţinut multă vreme la Jilava), Elie Bufnea (condamnat în 1950 la şase ani de închisoare, pentru sprijinul dat luptătorilor anticomunişti din Munţii Apuseni), Grigore Bugarin (arestat în 1959 şi decedat în 1960, la Timişoara), Olga Caba (care şi-a ispăşit vina de a gândi altfel decât comuniştii în penitenciarele Mislea, Ghencea şi Văcăreşti), Georgeta Cancicov (soţia fostului ministru Mircea Cancicov), Constantin Capră (profesor de limba română, colaborator la revistele literare ale vremii, condamnat în 1951 la 15 ani muncă silnică, din care a executat 5, întrucât s-a demonstrat că declaraţiile martorilor fuseseră mincinoase), Dumitru Caracostea (profesor universitar, cu doctoratul luat la Viena, dat afară din învăţământ în 1948, arestat în 1950 şi condamnat la 5 ani de închisoare), Valentina Caraion (soţia lui Ion Caraion, condamnată la 15 ani de muncă silnică – din care a executat 5 – pentru că a bătut la maşină poeziile soţului ei), Nicolae G. Caratană (povestitor şi poet aromân, arestat în 1949 de Securitatea din Constanţa şi torturat în timpul anchetei, condamnat la 1 an închisoare, arestat din nou în 1958, eliberat în 1964), Paul Caravia (ridicat în 1949 din incinta Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde era student, condamnat la 8 ani închisoare, obligat să-şi câştige existenţa, după eliberare, ca portar), Nicolae Cataramă, Paul Cernovoeanu, Smaranda Chehata (sora lui Cezar Petrescu, condamnată în 1950 la muncă silnică pe viaţă pentru legături cu Legaţia Franţei din Bucureşti, eliberată în 1954), Radu Cioculescu (critic muzical şi traducător, fratele mai mare al lui Şerban Cioculescu, arestat în 1949 împreună cu liderii organizaţiilor bucureştene ale PNŢ, condamnat la 12 ani de temniţă, decedat la 9 ianuarie 1961 în închisoarea de la Râmnicu Sărat), Constantin Ciopraga (fost prizonier de război în lagărele sovietice, întemniţat ulterior şi de autorităţile româneşti), Oscar Walter Cisek, Andrei Ciurunga (arestat în 1950 şi condamnat la 4 ani închisoare pentru „crimă contra păcii”, eliberat în 1954, obligat să-şi câştige existenţa ca om de serviciu, portar, magazioner pe şantier, arestat din nou în 1958 pentru că în timpul primei detenţii a scris şi pus în circulaţie printre deţinuţi versuri anticomuniste, condamnat la 18 ani de muncă silnică, eliberat în 1964), Ştefan A. Comşa, Vasile Copilu-Cheatră, Ştefan Cosma, Jacques Costin, Paul Daiana, Anghel-Dan Damian (fiul scriitorului Mircea Damian, dat afară din facultate după ce tatăl său a murit în închisoare, arestat în 1949 la Turnu-Severin, pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, torturat la Securitatea din Craiova, condamnat la 1 an de detenţie), Sergiu Dan (întemniţat la Jilava şi, în continuare, la Aiud), Gyula David, Nicolae Davidescu (arestat în 1948, deţinut la Jilava şi, ulterior, la Ocnele Mari, unde a murit, la 21 mai 1954), Cella Delavrancea (fiica lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, arestată în 1950 pentru că a participat la şedinţele de filosofie ale lui Petru Manoliu, eliberată după aproape un an din lipsă de probe), Ovidiu-Ovidel Densuşiamu (fiul lingvistului Ovid Densuşianu, condamnat la 22 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”), Traian Dorz (pedepsit cu închisoarea pentru că făcea parte din „Oastea Domnului”), Luca Dumitrescu (arestat în 1952, condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru „crima de favorizare” a luptătorilor anticomunişti din lotul Arnăuţoiu, eliberat în 1963), Victor Dumitrescu, Anton Dumitriu (viitorul logician şi eseist cunoscut în întreaga lume, arestat în perioada stalinistă, deţinut în penitenciarele M.A.I., Aiud, Caransebeş, eliberat în 1964), Gheorghe Eminescu (nepotul lui Mihai Eminescu, autorul unei cărţi despre Napoleon al cărei manuscris i-a fost confiscat la arestare, condamnat la 7 ani închisoare ca membru al PNŢ), Sergiu Filerot, Constantin D. Fortunescu (arestat, în 1956, cu un lot de intelectuali, pentru organizarea unor şedinţe de spiritism, deţinut la Craiova, Jilava şi Gherla, unde a murit din cauza tratamentului inuman căruia i-a fost supus), Ion Frunzetti (condamnat la închisoare în 1959, eliberat în 1964), Marcel Gafton (condamnat, ca membru al PNŢ, pentru activitate contra siguranţei statului), Constantin Şt. Gane (arestat în 1949, condamnat la 15 ani de muncă silnică, decedat în detenţie, la Aiud, la 12 mai 1962), Geza Páskándi (arestat în 1957, pentru că a participat la organizarea asociaţiilor studenţeşti de la Universitatea din Cluj, condamnat la închisoare chiar în zilele în care îi apărea o carte, „Pasărea purpurie”, deţinut în penitenciarele Cluj, Gherla şi în lagărele din Delta Dunării şi Balta Brăilei, eliberat în 1964), Viorel Gheorghiţă (arestat în 1948 şi condamnat la 10 ani de închisoare, rejudecat în timpul detenţiei şi pedepsit, suplimentar, cu 25 de ani de muncă silnică; fratele său, Ştefan, a fost şi el arestat, pentru că nu-l denunţase).
Va urma.
Recomandările noastre
07:42 - O lege nouă perversă
