Norman Manea, unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani din strainatate, publica in exclusivitate, in Romania, eseul "Crima si pedeapsa", despre efectele crimei lui Mailat din Italia.

Dupa ce a aparaut in "La Repubblica", textul va fi preluat de ziarele "Le Monde" si  "El Pais".

Oribila crima petrecuta in vecinatatea unei tabere de refugiati din zona Tor di Quinto din Roma a provocat un puternic soc in Italia si in Romania. Cazul a dobandit repede semnificatie sociala si politica in dezbaterea publica privind statutul refugiatilor si rezidentilor straini.

S-au inregistrat si violente reactii resentimentare din partea unei parti a populatiei, dar si scandaloase luari de pozitie din partea unor oficiali italieni si romani, grabiti sa ofere solutii expeditive, cu regretabile accente xenofobe si totalitare de trista amintire.  Regasim, nu fara ironie, un revers grotesc al „mandriei nationale”, cand isi insuseste prestigioase performante culturale sau sportive individuale pentru a le prezenta drept patrimoniu colectiv...

Pedepse colective pentru o crima individuala, cu atributie clara?! A spori tragedia unei crime infaptuite de un individ contra altuia prin noi tragedii individuale si colective, produse de masuri contra unei minoritati niciodata omogene, nu ar fi decat un act iresponsabil, cu grave consecinte morale si sociale nu doar pentru cei nedreptatiti, ci si pentru cei care infaptuiesc nedreptatea, pentru armonia sociala si sanatatea morala a natiunii careia apartin.

Dovada fastei neomogenitati a oricarei comunitati vine, de data asta, din insusi teribilul episod al crimei si al arestarii vinovatului: persoana care a alertat politia italiana era chiar una dintre compatrioatele criminalului si din aceeasi tabara de refugiati!!!

O istorie nu tocmai admirabila

Masuri punitive colective ar insemna si o inacceptabila amnezie, atat a Italiei, cat si a Romaniei, nu doar fata de ceea ce s-a intamplat in lume sub fascism si nazism si sub comunism si se intampla si azi in dictaturi de toate tipurile, inclusiv in cele religioase, ci fata de insasi istoria celor doua popoare, italian si roman.

Italienii au migrat si ei, frecvent, nu doar dinspre Sud spre Nord, ci si in afara teritoriului Italiei, in cautarea unei vieti mai bune, sunt initiati in conditia de refugiat, exilat, strain; nu au trecut prea multe decenii de cand muncitorii italieni din Germania suportau o condescenta si umilitoare situatie de cetateni de rang inferior, identificati drept necinstiti, lenesi, smecheri, nedemni de incredere.

Romania are, la randul ei, o istorie nu tocmai admirabila in relatia cu minoritatea „roma” a cetatenilor ei, ale caror cusururi le blameaza fara sa fi facut destul in decursul veacurilor si fara a face nici azi destul pentru remedierea lor. Prezenta acestei minoritati este semnalata pe teritoriul romanesc din secolul XIV, dar abia in 1856 incepe, de fapt, eliberarea oficiala din robia care fusese statutul ei social timp de cinci secole!

Persistenta vechilor naravuri

Romania de azi lupta din greu cu reminiscentele unor decenii de teroare si minciuna, demagogie si pauperitate care au marcat existenta catorva generatii. Consecintele nu pot fi instantaneu eradicate. Postcomunismul a debutat nu doar printr-o mare eliberare de energie productiva, ci si printr-un transfer cinic de functii, privilegii si bunuri in cadrul altor straturi ale aceleasi „nomenclaturi”, printr-un nou darwinism al supravietuirii si parvenirii care si-au inventat propriul joc bizantin de masti.

Chiar daca este vizibil astazi un progres economic si o graduala regasire a unei constiinte colective in procesul democratizarii, viata politica adesea burlesca a actualei noi membre in comunitatea europeana se resimte de persistenta vechilor naravuri de duplicitate si inconsistenta, de scepticismul si fatalismul inertiilor, de coruptia care actioneaza adesea ca adevaratul motor social al momentului. Exista in Romania de azi destule straturi dezavantajate si neglijate ale populatiei, impinse la marginea sordida a societatii.

Din numeroasa populatie roma, 41% sunt zilieri, adica muncitori necalificati, angajati cu ziua, 33,5% nu au nicio calificare, 38,7% sunt analfabeti nefunctionali - conform datelor furnizate de cotidianul „Evenimentul zilei”. Aceasta veche si mereu noua problema a Romaniei este insa astazi si a intregii Europe Centrale si de Est si, recent, si a celei occidentale. Nomazii provenind din India, peregrinand prin Orientul Mijlociu si Imperiul Bizantin, sunt astazi, in proportie de 80a, europeni.

Saracia si prabusirile catastrofice

Nicolae Romulus Mailat, tanarul de 25 ani, fusese la 14 ani internat in Romania intr-o scoala de munca si reeducare si fusese condamnat si gratiat pentru furt calificat, doar cu un an inainte de a veni in Italia. Este saracia sursa delincventei sale juvenile si a crimei faptuite acum in Italia?

In marele roman al lui Dostoievski, studentul Raskolnikov este impins la crima nu doar de nihilismul sau rebel, ci si de saracie. Atat de prost imbracat, ne spune Dostoievski, incat ar fi trebuit sa-i fie rusine sa iasa pe strada in zdrentele sale, cutreiera, in pregatirea crimei, cartierul saracacios Sennaia, cu localuri dubioase si o populatie pestrita. Identitatea sa sociala este cu totul alta decat a lui Mailat, „entitatea” sa spirituala este drastic diferita, dar dubla sa crima nu este deloc mai putin abominabila.

Nu putem gasi similaritati ale „eului” intre criminalul realitatii 2007 si cel din romanul anului 1866. Nici nu avem motive sa speram ca pentru Mailat crima ar putea fi inceputul mantuirii prin suferinta si renastere spirituala, ca in cazul lui Raskolnikov.

Am putea totusi sa ne oprim pentru o clipa la cuvintele unuia dintre interlocutorii eroului dostoievskian care, referindu-se la „Sodoma respingatoare” in care rataceste, crede ca saracia nu este un viciu, dar mizeria este. In saracie mai pastram inca, spune el, „nobletea sentimentelor innascute”.

In mizerie insa, prabusirile sunt inerente si catastrofice... Mailat a fugit de mizeria din Romania si de trecutul sau romanesc, fara a banui ca va intalni in Italia taberei de refugiati o mizerie la fel de opresiva si ca in oglinda prezentului isi va adjudeca o imagine inca mai feroce, de criminal sangeros si bestial.

Cei care cunosc tabara din Tor di Quinto si zona plina de tenebre a imprejurimilor in care a fost acostata si ucisa Giovanna Reggiani au cuvinte grele pentru neglijenta si indiferenta administratiei orasului Roma. Nu este, in niciun caz, o scuza sau o circumstanta atenuanta pentru o astfel de crima si pentru niciun fel de crima, dar este o premisa care nu poate fi ignorata cand se incearca remedierea in viitor a situatiei.

Europa, o reala comunitate

Daca nu putem astepta, deocamdata, o miraculoasa reincarnare angelica a criminalului Mailat, putem si trebuie sa solicitam insa o radicala reevaluare sociala a situatiei acestor marginali. Ne gandim la statul roman si italian, la comunitatea romilor si a romanilor din Italia si Romania si, inevitabil... comunitatea europeana. Oricat ar parea de ciudat, faptasul este membru al tuturor acestor comunitati. Se aud de la o vreme voci prea repede exasperate de largirea comunitatii europene si tensiunile pe care, inevitabil, le naste. Migrarea accentuata in modernitatea noastra centrifuga si globala este un fapt cotidian, dar nu este doar un fenomen negativ.

Implicatiile sale multiple propun o rodnica stimulare reciproca, convietuirea in diversitate si dialog, fara de care contemporaneitatea noastra nu poate dainui.

Circulatia libera nu inseamna doar sporirea criminalitatii si  a conflictelor sociale in Vest, cum cred unii, ci si o treptata convietuire mutual benefica, asa cum a insemnat, dupa razboi, incadrarea tarilor invinse in efortul european comun, de democratizare si prosperitate. In vizita pe care am facut-o in aceasta primavara la Madrid si Barcelona, am fost bucuros sa aud de la gazdele mele stiri entuziaste despre sucesele mult largitei comunitati romane din Spania. Unii dintre refugiatii romani candidau deja in alegeri locale, apreciati pentru harnicia si onestitatea lor.

Se va intampla asa, vreau sa sper, si in alte parti, si nu doar pentru romani, ci pentru toti cei gata sa-si asume provocarile prezentului. Va fi si o izbanda comunitara, nu doar individuala.

Europa poate si merita sa se dovedeasca o reala comunitate, demna de civilizatia ei veche si noua. Diversa, democrata, spirituala, libera, prospera. Exemplara.

UN ESEU DE SUCCES

Un text preluat de mari ziare din Europa

> Textul a aparut sub titlul „La mia terra tra progresso e malcostume”, in cotidianul „La Repubblica”, in editia de duminica („La Domenica di Repubblica”), 11 noiembrie 2007.

> Acelasi text va fi publicat si de cotidianul spaniol „El Pais”, si de cel francez „Le Monde”.

SCRIITOR CELEBRU Norman Manea, mai cunoscut in lume decat in Romania

> Norman Manea este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani din strainatate.

> S-a stabilit la New York, iar volumele lui sunt publicate de cele mai prestigioase edituri din intreaga lume.

> S-a nascut in 1936,  la Suceava, fiind de origine evreiasca. Este un militant activ pentru drepturile minoritatilor, fiind si un critic al regimului Ceausescu.

> Din 2006 este membru al Academiei de Arte din Berlin.

> In Romania este publicat de editura Polirom, unde au aparut mai multe volume, printre care: "Intoarcerea huliganului", "Despre clovni: dictatorul si artistul", "Plicul negru".