În 1993, marele dispărut Ilie Balaci a declarat în „Evenimentul zilei” că echipa Craiovei a început cu el și s-a destrămat la accidentarea lui
Sorin Cârțu, fermecătorul fotbalist al Craiovei Maxima, plânge în telefon la Digi Sport. Nu poate vorbi, doar asta face: plânge. Plânge de dimineață, de când vestea nenorocită s-a împrăștiat rapid, ca orice veste nenorocită. Când m-a sunat, medicii încă mai încercau să-l readucă la viață pe Marele Blond.
Ilie Balaci a fost mai mult decât unul dintre cei mai mari fotbaliști ai României. Balaci a fost un personaj. Gândea și vorbea la fel de sclipitor cum o făcuse pe teren, driblând cu nonșalanță și cu capul sus, nume care fac parte din istoria fotbalului mondial.
În 1982, Italia a cucerit titlul suprem în Spania. Claudio Gentile, fiorosul fundaș italian, i-a desființat pe Maradona și Zico, adică doi dintre cei mai mari jucători pe care i-a văzut Planeta. Pe 16 aprilie 1983, Gentile a venit la București pentru meciul cu România, în preliminariile Campionatului European. Balaci l-a desființat pe italian. L-a plimbat pe tot terenul, fiorosul Gentile semăna cu un pechinez în lesă, umilindu-l în unele momente. Italianul l-a îmbrățișat la final și i-a promis că-și va lua revanșa la meciurile din Il Calcio. Balaci era în discuții cu AC Milan. Dar s-a opus partidul comunist.
Oltenii își desenau numărul lui pe costum
În Oltenia și pentru fanii Craiovei din întreaga țară, Balaci era mai popular decât Ceaușescu. Circulau și bancuri cu el, ca și cu nea Nicu. Unul din ele: cică la școală la Bulă, la o inspecție clasa e întrebată „cine e cel mai iubit fiu al poporului?”. Bulă se ridică și răspunde: Ilie Balaci! Unele poante le povestea chiar el. Și, Doamne, câte povești avea! Spunea că oltenii plecau la nuntă și desenau cu creta numărul 8 pe costumul ăl bun. Numărul purtat de el pe tricoul sfânt al Universității Craiova. Sau că atunci când se tundea, a doua zi se tundeau toți oltenii. Iar când își lăsa plete, se umplea Bănia de pletoși!
L-am cunoscut în iarna lui 1993, în apartamentul pe care-l avea vizavi de Facultatea de Drept din București. Am făcut un interviu în serial pentru „Evenimentul zilei”, interviurile cu Balaci le dădeai musai în serial. Atunci, tolănit pe canapeaua din livingul său înalt și spațios, a oferit celebra declarație „Craiova Maxima s-a născut și a murit odată cu mine!”.
„Trebuie să le impui respect”
S-a umplut de trofee și de bani în fotbalul arab. Povestea că se duce la semnarea contractelor cu brichetă de aur, stilou de aur, ochelari cu ramă din aur și ceas scump. „Trebuie să le impui respect, să te trateze de la egal la egal”. Despre fotbalistul Balaci mi-ar trebui un ziar întreg. S-a accidentat la doar 27 de ani, când era fotbalistul numărul 1 în România în ultimii doi ani. Cu toate astea, figurează în primii 3 fotbaliști români din istorie, alături de Hagi și de Dobrin. Mă gândesc ce destin mare și crud a avut Ilie Balaci: a jucat la nivel mare doar până la 27 de ani și ne-a părăsit la 62 de ani și o lună, vârstă la care mai avea multe să-și ofere și să ne ofere.
În ziua semifinalei cu Benfica, pe o clădire din centrul orașului era arborat un banner imens cu chipul lui Balaci. „UEFA din Cupa ta / Vor să bea șampania / Balaci și compania / Cu toată Oltenia!”. Probabil că oltenii nu se mai tundeau de câte ori se tundea Marele Blond. Și nici nu-și mai lăsau plete de câte ori o făcea el. Se vor îmbrăca în negru și-și vor lua rămas bun de la cel mai mare fotbalist pe care l-a dat, vreodată, Oltenia.
România a pierdut ieri, 21 octombrie 2018, nu doar un uriaș fotbalist. A pierdut un idol, a pierdut un personaj. Acum îmi dau seama că bancul cu Bulă și „cel mai iubit fiu al poporului” nici nu era banc, de fapt. Cam așa au stat lucrurile.