Ion Iliescu şi Nica Leon „s-au gratulat“ reciproc cu epitete suburbane.

Primul parlament al României postcomuniste - numit, nu ales - a împlinit ieri 18 ani. El a lăsat în urmă amintirea de neşters a unor certuri nesfârşite. O şedinţă dura peste şase ore, iar telespectatorii, indignaţi de violenţele de limbaj ale acestor pseudoparlamentari, cereau oprirea transmisiilor în direct. Înfiinţat pe 10 februarie, Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională era dominat de membrii CFSN şi de formaţiunilesatelit înfiinţate pentru a acoperi vocea partidelor istorice. Beneficiind de sprijinul a peste 90% dintre membrii CPUN, Ion Iliescu a pus atunci bazele victoriei sale zdrobitoare din 20 mai 1990.

Înjurături, invective şi îmbrânceli. Aşa au aniversat ieri foştii membri ai Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) 18 ani de la înfiinţarea primului guvern-parlament postrevoluţionar. În centrul circului de la Palatul Parlamentului s-au aflat chiar Ion Iliescu şi câţiva dintre contestatarii săi, foşti membri ai CPUN, care au reînviat după 18 ani atmosfera hilară a acelor momente rupte parcă din piesele lui Caragiale. Conflictul a izbucnit chiar înainte de începerea reuniunii. Ion Iliescu făcea turul sălii. Sigur pe sine, strângea mâinile foştilor colegi de CPUN. Când a ajuns în dreptul lui Nica Leon, Iliescu a avut parte de o surpriză neplăcută.

„Băi, criminalule, cum îndrăzneşti să-mi întinzi mâna? Nu tu ai făcut Revoluţia. Tu ar trebui să fii la Jilava“, l-a repezit Leon. „Du-te-n…“, a dat să răspundă Iliescu, înghiţindu-şi cu mare efort vorbele grele care-i stăteau pe limbă. „În aia să te duci tu, băi, animalule! Să te f.. în gură.“ Iliescu şi-a stăpânit cu greu nervii. „Daţi-l afară!“, a comandat el. „Băi, vierme...“, a atacat din nou Leon. Retrăgându-se din dispută, Iliescu i-a aruncat preopinentului său printre dinţi: „Ai fost un dobitoc şi o puşlama şi asta ai rămas“. La un pas de bătaie

Disputa a continuat însă şi în timpul şedinţei. Directorul ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române, Ion Scurtu, a propus ca Iliescu să prezideze reuniunea, stârnind vociferări indignate ale unor participanţi. Lorin Fortuna, un revoluţionar timişorean, s-a opus. L-a susţinut Nica Leon: „Tovarăşul Scurtu a spus din două vorbe trei prostii. Un infractor nu are cum să fie preşedintele Revoluţiei. Iliescu a fost preşedintele contrarevoluţiei“. Disputa a degenerat într-un scandal cu îmbrânceli.

Iritat, Iliescu s-a ridicat şi, aproape smulgând microfonul de pe masă, a cerut evacuarea „puşlamalei“. În sprijinul său a sărit Marian Găman, un aghiotant, angajat pe post de consilier la grupul senatorial al PSD. Găman s-a repezit la Leon şi, smucindu-l de pe scaun, a încercat să-l scoată din sală. Leon, agăţat de masă, refuza cu îndârjire. Apoi a sărit şi Fortuna, care-l ţinea pe Leon să nu fie tras de pe scaun. Pentru că primul aghiotant nu făcea faţă, a venit să tragă de Leon şi Adrian Constantin, prezentat de colegii săi drept „fost miliţian“ şi fost „consilier prezidenţial“.

Cei doi nu au reuşit şi, în final, au renunţat. În acest timp, foştii CPUN-işti vociferau şi vorbeau unii peste alţii. O voce din sală a propus să se supună la vot dacă Iliescu să prezideze şedinţa. Pentru a depăşi ridicolul, Iliescu a anunţat că renunţă şi, astfel, lucrurile s-au calmat. Când Iliescu a început să vorbească, Nica Leon a ieşit din sală. A fost urmărit însă Găman. Profitând de ocazie, Leon l-a înghesuit pe Găman în tocul uşii. Disputele verbale au continuat apoi pe holul parlamentului. La final, Iliescu a comentat incidentul: „Nica Leon e un om cu deficienţe fundamentale de natură psihică. El cu mintea nu stă bine. Aşa era şi atunci. Credeam că s-a mai înzdrăvenit. Un provocator care a vrut să strice o reuniune serioasă cu caracter ştiinţific“. ISTORIE

Parodia primului for legislativ de după Revoluţia din 1989 Primul parlament de după 1989, Consiliul Provizoriu de Unitate Naţională, a marcat într-un mod decisiv viaţa politică a României. CPUN a emis câteva zeci de decrete-lege, printre care cele ce au reglementat alegerile din 20 mai, şi au permis acreditarea observatorilor străini. Tot în acea perioadă s-a decis trecerea la săptămâna de lucru de cinci zile.

Această măsură a fost considerată ulterior ca fiind una populistă şi luată sub presiunea alegerilor. Pe fondul conflictelor dintre ortodocş i şi greco-catolici, CPUN a încercat să rezolve şi situaţia lăcaşurilor de cult care aparţinuseră Bisericii Române Unite cu Roma. Retrocedarea a fost blocată, întrucât CPUN a decis că fostele biserici greco-catolice puteau fi retrocedate doar cu acordul Bisericii Ortodoxe Române. Decretul de înfiinţare a SRI n-a fost publicat niciodată CPUN s-a confruntat şi cu conflictul interetnic de la Târgu-Mureş, decizând înfiinţarea unei comisii de anchetă, condusă de Ion Mânzatu, preşedintele unui partid satelit al FSN. Din comisie - care nu a anunţat nicio concluzie a anchetei pe care trebuia să o întreprindă - făceau parte actualul senator UDMR Atilla Verestoy, precum şi Nicolae Cochinescu, în prezent unul dintre judecătorii Curţii Constituţionale. Ceea ce a rămas a fost decizia Biroului Executiv al CPUN de înfiinţare a SRI, instituţie care avea rolul de a culege date şi informaţii referitoare la acţiuni de spionaj sau de destabilizare a ordinii de drept.

Decretul de înfiinţare a SRI nu a fost publicat niciodată. Minorităţile au obţinut însă dreptul de a avea, din nou, la radioul şi televiziunea publică emisiuni în limba maternă. Aceste emisiuni dispăruseră în ultimii ani ai regimului Ceauşescu. CPUN a mai decis reducerea serviciului militar obligatoriu, a mărit - în pragul scrutinului din 20 mai - alocaţiile pentru copii şi a stabilit efectuarea primului recensământ de după 1990. În memoria colectivă, acest prim parlament al României postcomuniste a lăsat doar amintirea unor certuri nesfârşite, transmise în direct la televiziunea publică. Este posibil ca această judecată să fie, parţial, nedreaptă.

Potrivit unui studiu publicat pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, aproape 80% din cei veniţi în CPUN accedeau pentru prima oară într-o funcţie de reprezentare. Ei nu aveau experienţa politică a foştilor activişti PCR, care controlau într-o proporţie zdrobitoare Consiliul Frontului Salvă rii Naţionale (CFSN). CPUN a fost, în bună măsură, o şcoală a unor lideri politici care supravieţuiesc şi în prezent: Radu Berceanu, Radu Câmpeanu, Cazimir Ionescu, Mircea Ioan Paşcu, Dan Mircea Popescu sau Romeo Raicu.

STELIAN TĂNASE

„A fost un dictat al FSN“

Consiliul pentru Unitatea Naţională încă îi intrigă pe specialiştii în politică. „CPUN a fost un început bâlbâit, greşit, ca tot anul 1990. A fost un dictat al FSN care voia să simuleze democraţia, ca o bomboană fondantă care ascunde esenţa. A fost un pas fals, care ne-a întârziat cu cel puţin 5-6 ani. Declararea FSN ca partid politic a fost principala greşeală. Nu mă miră că au venit la «majorat» oameni din «tabăra Iliescu». Ei văd în CPUN un soi de legitimitate. Aceştia încă mai cred în aparenţe“, a declarat, pentru EVZ, analistul Stelian Tănase. (Mircea Marian)

ŞI EI AU FOST ACOLO

„Parlamentul de 100 de zile“, un peisaj bizar CPUN a reunit cele trei mari grupări din istoria noastră postdecembristă: cea a fidelilor lui Ion Iliescu (Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif), cea a opoziţiei, care a acceptat regulile jocului (Berceanu, Câmpeanu), şi cea a unei opoziţii rebele, care s-a pierdut pe parcurs - Nica Leon, Lorin Fortuna. (Andrei Crăciun)

Alexandru Bârlădeanu (Consiliul Frontului Salvării Naţionale)

> în ’89 a fost unul dintre semnatarii „Scrisorii celor 6“ (foşti lideri PCR care îl criticau pe Nicolae Ceauşescu)

> între ’90 şi ’92 a fost senator din partea FSN (pentru scurt timp preşedintele Senatului)

> a murit în 1997. Iosif Boda (Partidul Democrat al Muncii)

> din martie 1990 a fost consilierul lui Ion Iliescu; în 1994, Iliescu l-a recompensat cu un post de ambasador în Elveţia

> în ’96 a fost ales deputat pe listele PDSR, dar în ’97 a părăsit partidul pentru a forma APR

> în prezent este analist politic şi colaborează cu Realitatea TV

> are 62 de ani. Mihai Bujor Sion (Consiliul Frontului Salvă rii Naţionale)

> fiu de înalt demnitar comunist, Mihai Bujor Sion este considerat copilul adoptiv al lui Ion Iliescu, după ce a rămas orfan în 1974

> este tatăl vitreg al Mariei Marinescu, fosta soţie a lui Ion Ion Ţiriac

> a fost consul în SUA

> are 53 de ani.

Ion Caramitru (Consiliul Frontului Salvării Naţionale)

> în ’89 era cunoscut ca un actor care strecura în piese „şopârle“ despre regim

> între 1996 şi 2000 a fost ministru al culturii în guvernele Ciorbea, Vasile, Isărescu din partea PNŢCD

> are 64 de ani. Ticu Dumitrescu (Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România)

> fost sentor PNŢCD, este iniţiatorul Legii Lustraţiei

> în prezent este membru al CNSAS

> are 80 de ani. Cazimir Ionescu (Consiliul Frontului Salvării Naţionale)

> fost deputat FSN de Teleorman (’90-’92) şi senator de Teleorman (1996-2000)

> a fost unul dintre membrii CNSAS cu cele mai bizare ieşiri publice > are 62 de ani. Dan Amedeo Lăzărescu (Partidul Naţional Liberal)

> a fost unul dintre artizanii reînfiinţării PNL în 1989, fiind deputat şi senator PNL între ’90-’92 şi 1996-2000

> a fost tatăl vitreg al actualului premier Călin Popescu-Tăriceanu

> a decedat în 2002. Adrian Sârbu (Consiliul Frontului Salvă rii Naţionale)

> pe 22 decembrie ’89 a filmat scene în clădirea CC a PCR

> este fondatorul Pro TV şi are în prezent o avere estimată la peste 150 de milioane de dolari

> are 53 de ani.

Laszlo Tökes (Consiliul Frontului Salvării Naţionale)

> fost membru UDMR

> în ’96 a fost ales preşedinte al Uniunii Mondiale a Maghiarilor

> în 2007 a fost ales europarlamentar, deşi a candidat ca independent

> are 54 de ani. Gelu Voican Voiculescu (Consiliul Frontului Salvării Naţionale)

> a fost implicat în procesul soţilor Ceauşescu

> în 2004 Iliescu l-a desemnat membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române

> are 67 de ani.