Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.
Domnitorul Al. I. Cuza l-a desemnat, după unire, pe Vasile Alecsandri pentru a duce o campanie diplomatică la Cancelariile occidentale, pledând pentru recunoașterea „faptului împlinit”.
Recunoaşterea Unirii Principatelor se datorează într-o bună măsură carismei şi stăruinţei excelentului diplomat Alecsandri.
Uniforma de diplomat a lui Vasile Alecsandri, face parte din colecția #MNIR și poate fi văzută în expoziția virtuală „Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară”, disponibilă pe site-ul muzeului: http://www.muzeulvirtual.ro/expozitii/haine-il-face-pe-om/
În martie 1848 s-a aflat printre semnatarii petiției către domnitorul Mihail Sturdza, luând astfel parte la revoluția moldoveană din 1848.
În 1857 a fost deputat în Divanul Ad-Hoc al Moldovei, iar în 1859 a candidat la domnie, retrăgându-se însă în favoarea lui Costache Negri. Sub Cuza a fost ministru de externe în Moldova (ian. – nov. 1859) și Țara Românească (oct. 1859 – mai 1860).
A fost, mai târziu, un apropiat al familiei regale. În 1881, după proclamarea Regatului României, a compus versurile pentru Imnul Regal.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric