Clasa politică din Occident pare din ce în ce mai ruptă de realitate. Au demonstrat-o cu prisosință parlamentarii pro-europeni din Marea Britanie care au visat, împotriva tuturor evidențelor, că electoratul nu vrea ieșirea din Uniunea Europeană. O situație similară pare a fi și în Italia, unde coaliția dintre Partidul Democrat și Milcarea 5 Stele are puține șanse să rămână la putere după următoarele alegeri, în ciuda proceselor împotriva lui Matteo Salvini. Valul de nemulțumire populară tinde, însă, să devină greu de oprit și în inima Uniunii Europene, în Germania și Franța, țări care au profitat cel mai mult de construcția europeană.
La Paris, Emmanuel Macron începe, pentru prima oară, să se teamă că nu va fi reales la următoarele alegeri. Nemulțumirile sunt prea mari și prea multe, așa că nici măcar alianța tuturor forțelor progresiste și pro-europene în turul doi al alegerilor prezidențiale nu-i mai poate garanta victoria împotriva Rassemblement national .
„După ultimele sondaje de opinie, scrie Andrea Massardo ]n ilgiornale.it, președintele Franței, Emmanuel Macron, trebuie să ia serios în considerare posibilitatea ca la următoarea rundă electorală din 2022 să nu poată obține un nou mandat. De fapt, potrivit celor susținute de Le Monde, consensul popular față de planul său de reformă a scăzut fără încetare de la alegerile sale din 2017, mai ales printre acele categorii care s-ar putea alătura adversarei sale Marine Le Pen”.
Oricât ar părea de curios, tânărul Macron a venit la putere și cu votul pensionarilor. Lucrurile s-au schimbat, însă. „Acum, o mare parte din dezamăgirea la adresa președintelui Franței și a echipei de guvernare a lui Edouard Philippe vine din partea pensionarilor”. Astfel, încrederea în echipa președintelui a scăzut cu 5% numai de la începutul anului. Curios la prima vedere, căderea este chiar mai mare în rândul managerilor de firme (11 la sută), deși ambițioasele planuri ale lui Macron se adresează exact acestei categorii extrem de dinamice din punct de vedere economic.
În ciuda tuturor manevrelor (vă amintiți, desigur, puzderia de partide și liste apărute în urma manifestațiilor Vestelor Galbene), partidul lui Marine Le Pen,, Rassemblement National, a profitat de toate eșecurile lui Macron de la nefericita taxă pe carbon, până la planurile de reformă a sistemului de pensii.
Riscul ca următorul președinte al Franței să provină din rândurile dreptei naționaliste a fost evidențiat, de altfel, și de Financial Times.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor avertismentelor, echipa executivă și-a văzut nepăsătoare de planurile sale. În ultimele zile, însă, reforma pensiilor, respinsă vehement de categorii importante ale populației, - pare să întâmpine mari dificultăți și în dezbaterile parlamentare.
E posibil, nimic de zis, ca reforma pensiilor să fie necesară în Franța, dar Macron și mișcarea sa nu par forța capabilă să găsească un consens pentru aplicarea ei. Atitudinea arogantă și disprețul afișat ani de zile față de opoziție și o mare parte din electorat își spun cuvântul. Ca să obțină rezultate, Macron este nevoit acum să convingă politicienii și electoratul centrul-dreapta. E o manevră extrem de riscantă întrucât Macron și En Marche sunt încleștați într-o bătălie pe viață și pe moarte cu Marine Le Pen pentru electoratul de stânga și, prin apelul la burghezie, rică să o piardă.
Desigur, Macron nu e încă învins, dar pentru a avea șanse reale ar trebui să facă sacrificii dureroase. De pildă, să renunțe pentru acest mandat la reforma pensiilor și să arate o deschidere cât mai mare pentru dorințele electoratului în anii care i-au mai rămas. Chiar și așa, viitorul nu se anunță deloc roz. Pe plan mondial. forțele globalizării trec prin momente grele.Trump și epidemia de coronavirus au aflectat puternic legăturile economice internaționale care asigură grosul câștigurilor pentru marii bogătași. Chiar mai rău, sacă Trump va fi reales pentru un al doilea mandat, Uniunea Europeană riscă să plătească un preț piperat pentru opoziția, șicanele și insultele liderilor săi la adresa lui Trump. Sunt amenințări pe care Macron nu-și poate permite să nu o ia în calcul, mai ales că pot lovi în cel mai fidel electorat al său, adică în păturile bogate care au profitat din plin de pe urma Uniunii Europene și a globalizării.