EXCLUSIV: Evz.ro îţi prezintă presa sportivă românească aşa cum era ea înainte de 1989, în plină dictatură comunistă, o perioadă în care cenzura şi autocenzura lucrau din greu.
Până în 1989, stadioanele şi sălile din România erau arhipline chiar şi la disputele în care se confruntau copiii ori juniorii. Lumea se călca în picioare nu doar la fotbal, ci şi la handbal, volei, hochei pe gheaţă, atletism, baschet sau popice.
Competiţiile sportive erau pentru un număr însemnat de români singurul prilej de a evada din cotidian. Şi ca să fie bine informat, românul apela la presă. Scrisă, ori radio-tv. Nu prea avea de ales. Exista un singur cotidian de specialitate, "Sportul popular", cel care continua tradiţia "Gazetei sporturilor", cotidian înfiinţat în 1924. După câţiva ani s-a numit simplu, "Sportul", pentru ca, după 1989, să-şi reia vechea titulatură de "Gazeta sporturilor".
Aproximativ acelaşi colectiv redacţional realiza şi revista lunară "Sportul ilustrat", iar prin anii '80 a apărut săptămânalul "Fotbal supliment", o adevărată desfătare pentru microbiştii care vedeau deja meciurile de fotbal adevărate la vecinii bulgari, ruşi, unguri sau sârbi.
"Îmi amintesc de faptul că pentru a avea abonament la Sportul, eram obligat să-mi fac şi la Scânteia", povesteşte Dragoş Trestioreanu, vechi microbist şi gazetar prahovean. "La chioşcuri, nu găseai Sportul decât dimineaţă. Erau vremuri în care citeai şi caseta redacţională, atâta foame de presă aveam".
În anii '80, nebunia lui Ceauşescu şi a celor care îi cântau în strună transformase întreaga presă, inclusiv cea sportivă, într-o penibilă tribună a cultului personalităţii. Celebră a rămas prima pagină a ziarului Sportul a doua zi după ce Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, una dintre cele mai mari performanţe ale sportului românesc în perioada comunistă. Printre ode aduse conducerii de partid şi de stat, se regăsea, pe prima pagină a cotidianului "Sportul", şi un titlu modest, prin care România era anunţată că are o campioană europeană la fotbal.
Vizitele mult iubitului conducător, plenarele si congresele PCR erau tratate cu maximă seriozitate, inclusiv în puţinele pagini, patru la număr, ale "Sportului". Multe materiale erau fade şi lipsite de conţinut, pentru că miezul unei ştiri se topea în malaxorul cenzurii comuniste. Limbajul de lemn pătrunsese şi în presa sportivă, adus de oamenii puşi să conducă nu pentru că s-ar fi priceput la sport, ci doar pentru că erau dedicaţi cauzei partidului.
"Gazdele, mai bune după pauză", "Oaspeţii şi-au dorit mai mult victoria" sunt doar două expresii des folosite înainte de 1989 şi de care acum ne amintim cu zâmbetul pe buze. "Şi atunci partea leului o lua fotbalul, dar puteai să citeşti informaţii din toate disciplinele sportive. Tocmai de aceea, handbalistul Ştefan Birtalan ori hocheistul Doru Tureanu erau la fel de populari precum fotbalistul Cornel Dinu. Toţi erau respectaţi în egală măsură. După 1990, nu s-a mai întâmplat asta. Despre celelalte sporturi s-a scris doar când a fost obţinută o performanţă deosebită, a murit cineva ori despre vreun scandal", spune Dragoş Trestioreanu.
Televiziunea a fost ani buni un lux pentru mulţi români. Ziarele şi radioul erau sursele principale de informaţie pentru microbistul român. Colac peste pupăză, în momentul în care oamenii aveau bani să-şi cumpere televizor, Ceauşescu a interzis achiziţionarea competiţiilor importante pentru ca la jumătatea anilor '80 să reducă programul de emisie al Televiziunii Române la doar două ore pe zi! Aşa a devenit Radioul cel mai bun prieten al iubitorului de sport. Nici el totdeauna credincios.
După 1989, veteranilor din presa sportivă li s-a spus simplu, corifei! Evz.ro te invită, începând de mâine, să redescoperi ori să afli pentru prima oară cum se făcea presă sportivă înainte de 1989. Evz.ro a stat de vorbă cu unul dintre cei mai cunoscuţi ziarişti sportivi, Constantin Alexe, l-a descusut pe reputatul om de televiziune Dumitru Graur şi i-a smuls câteva mărturii lui Dan Voicilă, poate cel mai iubit comentator radio. (Explicaţie foto: Aşa arată masa presei la un cuplaj bucureştean la începutul anilor '8o, pe stadionul "23 August". În rândul de sus, al treilea din stânga se afla Eftimie Ionescu. În stânga sa, în ordine, Ion Bocioacă, Dan Claudiu Tănăsescu, Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, câteva dintre numele grele ale presei româneşti înainte de 1989. Două rânduri mai jos, chiar sub locul ocupat de Vadim Tudor, se afla "blondul" Constantin Alexe)