În 8 iulie 1997, la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie din Oradea, veneau pe lume trei fete, triplete. Alexandra, Iulia și Oana Nicolae sunt din orașul Beiușși au, acum, 21 de ani, iar până la vârsta de 18 ani au fost nedespărțite. Viața s-a împletit pentru ele, din trei destine, într-unul. Identice fiind, lumea le mai încurca între ele, iar tripletele au știut cum să „profi te” de abilitățile lor de a se impersona una pe cealaltă.
Când erau mici își doreau să devină actrițe, dar a rămas doar un vis al copilăriei. Oana a terminat Facultatea de Jurnalism la Cluj-Napoca, iar în prezent profesează în domeniu, la București. Celelalte două surori au rămas mai aproape de casă, urmând facultatea la Oradea. Iulia este studentă la Facultatea de Drept, iar Alexandra studiază științele economice. „Cu toate că am rămas în Oradea, nu am vrut să stăm împreună. Fiecare și-a văzut de drumul ei în viață, dar nu putem nega faptul că există o conexiune, un al șaselea simț pe care doar noi între noi îl avem”, a povestit Alexandra.
Doctorul a poftit toți pacienții în salon, să vadă ecografia cu tripleți
În luna decembrie a anului 1996, după o serie de simptome premergătoare unei sarcini, Ioana Nicolae, atunci în vârstă de 25 de ani, mergea la un cabinet medical pentru o consultație de rutină. A aflat, în urma unor analize, că este însărcinată, dar nu era o sarcină obișnuită. „Doctorul mi-a spus că sunt însărcinată în șase săptămâni și că voi avea gemeni. M-a sfătuit, însă, să revin pentru o nouă consultație după sărbătorile de iarnă, ca să vadă evoluția, deoarece îmi spunea că există cazuri în care unul dintre copii se resoarbe și rămâne unul singur”, a povestit femeia. Așa a și făcut. Astfel că, după sărbători, în ianuarie 1997, s-a prezentat la cabinet pentru un nou control. „Era a zecea săptămână de sarcină. Doctorul a început consultația făcând ecografia, dar nu zicea nimic, ci doar se uita. La un moment dat zice: «Să știi că este o problemă.» Eu am întrebat: A rămas doar unul? «Nu», zice el, «Sunt trei!»”. Mama a avut un șoc când a aflat această veste. Și nu i s-a spus doar că va avea tripleți, ci și că aceștia nu vor fi identici, pentru că fiecare era în săculețul lui. „Doctorul îmi tot arăta pe ecograf, după care a ieșit afară și a zis doamnelor care așteptau pentru consultație: «Hai deți să vedeți! Doamna are tripleți! Sarcină trigemelară»”. Surpriza a fost atât de mare încât în sufletul ei erau tot felul de stări. Pe de o parte era bucuria imensă, iar de cealaltă parte o serie de întrebări fără răspuns. Nu știa cum vor reacționa părinții și soțul ei. „Am rămas fără cuvinte, dar mă consolam mereu zicând că, dacă tot sunt trei, măcar să nu fie toate fete”, a adăugat Daniel, tatăl tripletelor. „Eu eram tânără și inconștientă cred, însă fără frică și mereu cu credință în Dumnezeu. Am știut încă din prima clipă că toate trei vor fi bine, sănătoase”, a continuat mama.
8 iulie 1997
Începând cu luna a cincea de sarcină, Ioana a stat doar în spital, sub atenta supraveghere a medicilor, iar la opt luni și o săptămână, în noaptea de 8 iulie, a născut. „În ziua aceea, totul era deja scăpat de sub control, analizele erau foarte proaste, rinichii nu mai funcționau bine, astfel că mi-au făcut o injecție ca să elimin apa. Doctorul era pregătit, știa că în acea zi se va întâmpla. Noaptea, pe la ora 11, s-a rupt apa și m-au dus în sala de operație”. Când s-a trezit a aflat că are trei fetițe perfect sănătoase, două cu greutatea de 2.350 kg și una de 2.150 kg. „Cea mică era Oana. Am mai stat în spital cam o lună. Au fost ținute în incubator până au ajuns la greutatea standard de 3 kg”. După naștere, cu toate că operația a decurs bine, nu a fost totul roz. „Din a cincea zi de la naștere am început să fac febră mare și nu știam de ce. Îmi făceau algocalmin intravenos. Zilele acelea după naștere m-au copleșit. Pot să spun că am avut mult curaj, chiar de la aflarea veștii. Ceea ce mi s-a întâmplat a fost o binecuvântare de la Dumnezeu, miracolul vieții care ne amintește că nu suntem singuri, că putem răbda orice chiar și în cele mai întunecate zile”.
Străbunicul a prezis venirea lor pe lume
Destinul a încercat de mai multe ori să le transmită anumite semne părinților celor trei fete cu privire la minunea ce urma să li se întâmple. Mama lor era încă studentă în momentul în care o colegă de cămin i-a spus că va avea trei copii: „Mi-a citit în palmă. Zicea că vede că o să am trei copii, dar se temea într-un fel, pentru că ea considera imposibil acest lucru”. La scurt timp după ce Ioana și Daniel s-au căsătorit, în anul 1994, bunicul ei a pictat un tablou cu trei berze. „Abia după ce s-au născut fetele, ne-am dat seama de însemnătatea picturii. A venit o vecină în vizită și a văzut tabloul. Ea a fost prima care a făcut legătura. Trei berze, trei fete”, își amintește tatăl.
Nu au lipsit năzbâtiile
Viața unui părinte nu duce lipsă de acțiune, mai ales atunci când ai trei copii și toți de aceeași vârstă. Alexandra, Iulia și Oana sunt trei fete liniștite, dar în același timp le-au dat mari bătăi de cap părinților, mai ales în perioada copilăriei. Ca toți copiii, repetau tot ce vedeau la televizor, dar nu întotdeauna lucrurile bune. La vârsta de doar șase ani, au preluat o secvență dintr-un film și „au făcut un cocktail cu tot ce au găsit prin baie. I-au dat Iuliei să bea”, își amintește, încă îngrozită, bunica fetelor. „Ne-am gândit să ne jucăm, bineînțeles că nu am realizat ceea ce urma să facem. Eu și Oana am fost barmani, iar Iulia era clientul. I-am făcut un amestec din spray de muște, parfum, săpun de mâini, detergent de haine și tot ce era prin baie și i-am dat să bea”, povestește Alexandra. „Țin minte că a mai cerut un pahar după ce l-a băut pe primul. Nu pot să îmi dau seama cum ne-a trecut măcar prin cap așa ceva. Pe măsură ce crești, realizezi gravitatea situației”, a continuat Oana. „Am avut noroc că și-a dat seama repede bunica de ceea ce am făcut. Am stat câteva zile bune în spital. Nu vreau să îmi imaginez ce s-ar fi putut întâmpla”, a încheiat Iulia.
Până și scrisul era identic
Până au terminat clasa a opta se îmbrăcau la fel, mai mult la insistențele părinților decât din propria voință. „Când au intrat în clasa întâi credeam că nu le voi putea diferenția. Aveau aceeași înălțime, același păr negru, întins, aceeași ochi întrebători, aceeași fizionomie a feței și purtau aceleași haine”, ne-a povestit Mariana Lupău, învățătoarea fetelor. „Erau trei albinuțe hărnicuțe, respectau întocmai cerințele necesare scrierii corecte a literelor. Caietele lor erau prezentate drept model în fața clasei. Trei caiete scrise parcă de aceeași mână: aceeași înălțime a literelor, aceeași înclinație, într-o scriere continuă până la sfârșitul cuvintelor”, a continuat femeia care le-a îndrumat primii pași în ale învățăturii.
Le încurcă și rețelele de socializare
Oana, Iulia și Alexandra sunt ca trei picături de apă, iar asta a constituit de multe ori un avantaj pentru ele, mai ales la școală. Au profitat de asemănarea izbitoare dintre ele și ne-au recunoscut, râzând, că mai induceau câteodată profesorii în eroare. „Eram la ora de geografie în clasa a 12 a și trebuia să ieșim la răspuns. A răspuns Oana, după care urmam eu. Nu știam nimic. Norocul meu a fost că între cele două ore de geografie era o pauză. Am mers la baie, am făcut schimb de haine și asta a fost. Oana s-a transformat în Iulia”, își amintește Iulia, cu zâmbetul pe buze. Una dintre cele mai amuzante întâmplări în care au fost încurcate între ele s-a întâmplat recent și nu, nu au fost încurcate de prieteni, ci de o rețea de socializare. Alexandra a postat o poză pe pagina ei de Facebook. „Spre surprinderea mea, am primit o notificare care mă anunța că sora mea a postat o fotografie în care s-ar putea să fiu eu. Îmi zicea să mă etichetez”, a încheiat Oana.
Drumul greu, satisfacția mare
Nu a fost deloc ușor pentru părinții lor să crească trei fete, însă au avut noroc și cu bunicii, care au fost alături de ei la fiecare pas. Totul trebuia împărțit la trei, ce avea una trebuia să aibă și cealaltă, ca să nu se supere. Însă, toate eforturile depuse nu au fost în zadar. Ei au acum satisfacția că fetele au crescut și au făcut-o într-un mod frumos. Au terminat școala cu medii mari, au intrat la o facultate și urmează ca fiecare să își clădească propriul vis și să își mândrească familia. „Dacă aș mai putea trăi viața odată, nu mi-aș mai dori să treacă repede cele nouă luni de sarcină, ci aș prețui fiecare clipă și aș înțelege că minunile care creșteau în mine erau singura oportunitate de a-l asista pe Dumnezeu la înfăptuirea unui miracol”, a încheiat Ioana, mama tripletelor.