Favorizarea unuia dintre copii creează o competiţie permanentă între fraţi, care nu se stinge nici la maturitate. Cel dezavantajat va ajunge un partener de viaţă dificil şi-i va fi greu să lege prietenii.
Majoritatea părinţilor admit cu greu că au o afinitate faţă de unul dintre copii. Se simt vinovaţi când, conştient sau nu, îl favorizează pe cel preferat, mai ales că fratele "de pe locul doi" simte această diferenţiere.
Preferinţa faţă de unul dintre copii nu este anormală, susţin psihologii, însă nu trebuie arătată sub nicio formă. Altfel, fratele sau fraţii celui preferat se vor simţi respinşi de familie şi vor avea comportamente care-i vor revolta pe părinţi.
Psihoterapeutul Anda Păcurar spune că, de regulă, copilul care ajunge febleţea unuia dintre părinţi este fie cel mai vulnerabil dintre fraţi, fie cel în care părintele se regăseşte mai mult.
O altă condiţie poate fi sexul copilului. "În trecut, familiile valorizau mai mult băieţii, acum tendinţa s-a schimbat şi parcă sunt valorizate mai mult fetele", a observat psihoterapeutul.
Ce se întâmplă când copiii nu se simt valorizaţi în familie
O greşeală frecventă pe care o fac părinţii este faptul că îşi exprimă clar preferinţa în faţa copiilor, crezând că în felul acesta îl stimulează pe cel de pe locul doi. În realitate, nu fac decât să-l descurajeze.
"Copiii au nevoia să simtă că aparţin familiei, că sunt apreciaţi, şi, atâta timp cât simt asta, se comportă firesc. Dacă, însă, nu au această certitudine, apar atitudinile exagerate, prin care, de fapt, ei cerşesc atenţie", arată specialistul. Aşa se instalează aşa numitele comportemente autodistructive: rezultate slabe la şcoală, comunicare deficitară, respingere, dificultatea de a lega prietenii, izolare.
Gesturile nepotrivite, venite, de fapt, din disperare, îl pot transforma pe copil în "oaia neagră" a familiei. Reproşurile părinţilor, dublate de ridicarea în slăvi a fratelui cuminte şi ascultător, vor ridica bariere greu de îndepărtat, atât între părinţi şi copil, cât şi între fraţi.
Competiţia, ca stil de viaţă
Existenţa rivalităţii între fraţi este un lucru absolut fireasc, mai ales atunci când copiii au vârste apropiate, iar de cele mai multe ori conflictele se rezolvă în mod firesc. Însă dacă părintele se poziţionează clar de partea unuia dintre ei, competiţia devine nocivă.
"Pentru cel defavorizat, competiţia va deveni un mod de viaţă. O va căuta în relaţiile de prietenie, în cele de cuplu şi la locul de muncă, în detrimentul cooperării, şi va deveni o persoană dificilă", atenţionează psihoterapeutul Anda Păcurar.
Copilul preferat se aşteaptă ca toată lumea din jur să-l adore
Studii făcute de profesori americani preocupaţi de această problemă arată că, pe termen lung, această favorizare îi afectează în mod negativ şi pe copiii preferaţi. Mai exact, ei se vor aştepta ca atunci când părăsesc cuibul părintesc să fie adoraţi de cei din jur şi să fie favorizaţi în toate mediile şi în orice condiţii. Aşteptările nerealiste îi vor împiedica să aibă relaţii sociale şi amoroase "sănătoase", şi-i vor aduce uşor în pragul depresiei, mai susţin specialiştii în psihologie.
DIFERENŢIERE
Rezultate slabe la şcoală
Un studiu recent realizat la Universitatea din California şi bazat pe monitorizarea a aproape 400 de fraţi gemeni a arătat modul în care preferinţele părinţilor influenţează rezultatele şcolare ale copiilor. Conform cercetătorilor, copilul preferat de părinţi are note mai bune şi este sigur pe el. Celălalt, pe lângă faptul că are rezultate mai slabe, leagă greu prietenii cu colegii de şcoală şi are comportamente anti-sociale. Psihologii spun că, prin aceste atitudini, ei încearcă să atragă atenţia părinţilor. Citiţi şi:
- Cum să vă creşteţi copiii fără bătaie. Patru metode eficiente
- Cearta părinţilor, trauma copiilor
- Bătaia nu e ruptă din Rai
- Abuzul asupra copiilor confirmă eşecul părinţilor
- Cum să ai o familie fericită