Purtaţi o discuţie serioasă, află care este de fapt motivul, dă-i încredere în el şi încurajează-l să-şi facă prieteni.
Mami, nu ştiu dacă azi o să îmi placă la şcoală“, spune în fiecare dimineaţă Oana, în vârstă de 7 ani.
Într-o zi a venit supărată acasă, după ce i se făcuse observaţie că a mâncat în timpul orelor. „Dar eu mănânc atunci când îmi este foame, nu când am pauză“, a justificat Oana situaţia. „Până acum nu şi-a făcut niciun prieten la şcoală, şi găseşte câte un defect la toţi colegii ei. Mă aştept să vină într-o zi plângând acasă şi să îmi spună că nu mai vrea la şcoală“, povesteşte Doina, mama fetiţei. În această perioadă, orice părinte se gândeşte dacă şcolarul lui va învăţa bine, dacă îşi va face prieteni, mai exact, dacă îi va plăcea la şcoală. În urma unui sondaj realizat de specialişti britanici în pediatrie s-a ajuns la concluzia că cinci din zece copii urăsc şcoala la nivelul la care nu mai vor să iasă din casă, scrie revista americană „Reader’s Digest“. „Părinţii trebuie să fie cu adevărat îngrijoraţi atunci când cel mic se preface că este bolnav, plânge la şcoală, se comportă urât cu colegii şi cu învă- ţătoarea sau refuză să-şi povestescă peripeţiile“, afirmă psihoterapeutul Dana Marin. Frica de necunoscut Cei mai mulţi copii care întâmpină dificultăţi în noul colectiv sunt cei care au crescut numai cu părinţii sau cu bunicii. Separarea de cei mari poate fi un adevărat şoc pentru boboci.
Din acest motiv, grădiniţa este de mare ajutor şi pregăteşte copiii să fie mai deschişi şi mai comunicativi. Atunci când unul dintre părinţi ia decizia să rămână acasă nu face decât să înrăutăţească lucrurile.
Copilul percepe mesajul că este posibil să se întâmple ceva rău şi să aibă nevoie de părinţi. Dacă spui „Nu-ţi face griji, pot ajunge în zece minute dacă ai nevoie de mine“, copilul îşi imaginează tot felul de situaţii în care ar apela la părinţi. „O zi bună, să fii atent şi cuminte, iar la sfâr- şitul orelor mă găseşti în curtea şcolii“ este un rămas-bun optimist. Nu socializează Unii copii urăsc şcoala pentru că nu au prieteni cu care să socializeze în pauze sau să râdă în timpul orelor. Dacă nu auzi niciun nume al colegilor celui mic, încearcă să îl ajuţi învăţându-l cum să fie prietenos.
„Bună, numele meu este Andrei. Pe tine cum te cheamă?“ este începutul unei prietenii între şcolari. Învaţă-l să nu fie egoist, să se exprime, să îi privească pe ceilalţi în ochi atunci când vorbesc. Când un prieten îi spune un secret, învaţă-l să îl respecte şi să nu îl spună altora. Pe lângă activităţile şcolare, caută-i celui mic şi altele extraşcolare, precum un sport de echipă. Învăţătoarea este prea exigentă De obicei, în clasele primare, învăţătorii nu au pretenţii exagerate de la cei mici, dar există şi excepţii. Se întâmplă adesea ca între copilul tău şi învăţător să nu existe compatibilitate. Fiecare profesor are preferaţii lui în materie de elevi, iar dacă şcolarul tău nu este printre ei, se poate simţi discriminat. În acest caz, poţi cere transferul celui mic la o altă clasă sau chiar la altă şcoală.
Pe de altă parte, trebuie să analizezi bine situaţia şi să vezi dacă este adevărat ce îţi povesteşte copilul. O discuţie cu învăţătoarea sau cu ceilalţi colegi poate fi de mare ajutor. AJUTOR Are dificultăţi la învăţat Care este cauza? Între copii există o mare concurenţă, mai ales la note. Atunci când cel mic observă că ceilalţi sunt mai buni decât el sau că nu poate să ţină pasul cu restul clasei, nu va mai avea nicio plăcere să stea în bancă şi să fie atent.
„Dacă şcolarul tău este doar leneş, aplică mici recompense până la pedepse. O adevărată problemă o reprezintă însă dificultatea de a învăţa, precum probleme de auz, văz sau concentrare. Dacă cel mic pune întrebări la care s-a răspuns deja, lăcrimează, se scarpină des la ochi sau învaţă ore în şir şi tot nu reţine o poezie, trebuie să consultaţi urgent un medic specialist“, recomandă psihoterapeutul Dana Marin.
Recomandările noastre
