Mama s-a îngrijorat puţin, pentru că zona era foarte aglomerată. În jurul blocului, foarte mulţi copii fuseseră scoşi la aer de părinţii sau bunicii lor. Aşa că întrega familie a decis să meargă să se plimbe într-un loc mai liniştit.  Pe marginea Lacului Văcăreşti. La „Mica Deltă”, cum mai este denumită zona. Pe drum însă, s-a petrecut nenorocirea. Care a preschimbat ziua ce trebuia să fie una a bucuriei, în una a durerii şi disperării. Când treceau prin faţa intrării în parcarea unui supermarket aflat în drumul lor, a ieşit o maşină. Şoferul nu i-a observat.

Mama, pe numele ei Ioana, povesteşte: „Eram de mână cu fetiţa cea mică. Are patru ani şi jumătate. Avea cu ea şi trotineta. Mi-am dat seama că şoferul nu ne vede şi pur şi simplu am paralizat. Accidentul nu a mai putut fi evitat. Maşina a trecut cu o roată peste piciorul copilului. Am crezut că leşin”.

Izolarea de la Spitalul „Marie Curie” 

Imediat s-a dat alarma. În câteva minute a apărut o ambulanţă de la SMURD, care le-a transportat, pe micuţa rănită şi pe mama ei, la cel mai apropiat spital de urgenţă pentru copii. La „Marie Curie”, sau „Budimex”, cum mai este el cunoscut. Acolo au fost duse mai întâi la camera de gardă, după care micuţa a fost consultată de medicul ortoped Gabriela Japie. Doctorul a constatat că fetiţa are osul fracturat şi trebuie operată. Aşa că au fost internate, atât micuţa, cât şi mama ei. Dar nu oricum. Ci într-o rezervă izolată. Aşa prevăd protocoalele pe timpul pandemiei de coronavirus.

Protocolul care nu-ţi dă voie să te operezi

În jurul orelor 19,30, fetiţa şi cu mama ei a ajuns în acel salon unde li s-a spus că trebuie să stea izolate până ce le va ieşi rezultatul la test, să se vadă dacă sunt infectate cu covid, sau nu. Fetiţa avea dureri mari. „Înainte să fim duse în această izolare, un medic, al cărui nume nu-l ştiu, mi-a spus că în mod normal, dacă nu ar fi fost problemele astea cu pandemia, trebuia să aşteptăm doar până ce i se golea stomacul copilului, pentru că am plecat de acasă mâncaţi, după care putea fi băgată imediat în operaţie şi în două zile am fi fost acasă” – ne declară în continuare doamna Ioana, mama fetiţei .

„Timp de trei ore nu a venit nimeni la noi să ne întrebe nimic. Ni se spusese că nu avem voie să ieşim nicăieri din rezervă, iar dacă avem totuşi nevoie de ceva, să ies eu şi să strig pe hol. Fata avea dureri mari. După trei ore, exceptând consultul şi diagnosticul, eram la fel cum venisem. I se pusese doar un aparat gipsat, deşi mi se spusese clar că este nevoie de operaţie”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE