Cătălin Ştefănescu şi-a propus, în septembrie 2009, să ajute un sat din Delta Dunării. Cu ajutorul preotului si al directorului şcolii, a încercat să-i convingă pe localnici să nu mai arunce gunoaiele în Dunăre, iar săptămâna aceasta, între 29 şi 31 martie, împreună cu Asociaţia Tăşuleasa Social, a adus la Maliuc, în judeţul Tulcea, un cabinet stomatologic mobil pentru cei 43 de copii care învaţă la şcoala din sat. Însă el încearcă să facă ceva mai important pentru comunitatea de aici: să-i responsabilizeze pe localnici şi să-i înveţe să se ajute singuri.

„Da’ de ce să vin şi mâine cu el, doamna doctoră? Pe băiat nu-l doare dinţii”, se miră femeia fără vârstă, cu cearcăne adânci, din faţa dispensarului, care ţine de mână un băiat slăbuţ de opt sau nouă ani. Annette Kirchner-Schröeder, doctor la fundaţia germană Dentists Without Limits, îi explică femeii, folosindu-se de cele câteva cuvinte româneşti pe care le ştie, că fiul ei are probleme mari cu dantura şi că mai are de lucrat la dinţii lui şi în ziua următoare. În faţa dispensarului, cei aproape 50 de copii din Maliuc, un sat mic de pe Braţul Sulina al Dunării, îşi aşteaptă cuminţi rândul la controlul stomatologic. Pentru unii dintre ei, e pentru prima oară când merg la dentist. Annette lucrează de opt ore fără oprire: pune plombe, face extracţii şi tratamente profilactice. În trei zile, trebuie să îi consulte şi să îi trateze pe toţi copiii din localitate. A venit la Maliuc însoţită de echipa ei din Germania, de organizaţia parteneră Die Johanniter Unfall – Hilfe Lauf, de Asociaţia Tăşuleasa Social şi de iniţiatorul proiectului, realizatorul TV Cătălin Ştefănescu.

Acesta s-a implicat în urmă cu un an şi jumătate în Proiect 4, alături de Alessandra Stoicescu şi Bobby Voicu, un proiect iniţiat de Mercedes-Benz GLK. Cei trei lideri de opinie au identificat câte o problemă socială din România şi şi-au propus să găsească soluţii pentru a o rezolva. Realizatorul TV a ales comunitatea din Maliuc, un sat cu oameni săraci, care trăiesc izolaţi de restul lumii, nu au locuri de muncă, iar pentru ei accesul la serviciile medicale este un lux.

„Mi-am dat seama că e un loc ameliorabil şi că oamenii de aici pot fi învăţaţi să se ajute singuri”, spune Cătălin Ştefănescu. „Este un lucru simplu, dar e ceva ce nu s-a mai făcut până acum. Încerc să îi fac pe localnici să înţeleagă că dacă e curat în jurul lor şi dacă nu mai aruncă gunoaie în Dunăre, putem sta de vorbă mai departe. Atunci când eşti curat, psihicul tău lucrează altfel.”

Un sat artificial

Satul este cât un parc dintr-un oraş de provincie. O stradă cu câteva blocuri îngălbenite, cu pereţii crăpaţi şi balcoane încovoiate, iar în spatele lor câteva case înghesuite, îngropate în noroaie. De jur împrejur doar nuanţe de maro şi gri – nicio culoare care să te lase să răsufli. Cum te dai jos de pe Pasager, vaporul care merge o dată pe zi până la Maliuc, ajungi direct în centru: o cârciumă cu aspect industrial, în spatele căreia se ridică turla bisericii, un magazin mixt şi un fost hotel comunist, rămăşiţă a vremurilor de odinioară.

„Când am ajuns prima oară aici, oamenii ne-au spus că au nevoie de o mulţime de lucruri care să le uşureze viaţa”, povesteşte Cătălin Ştefănescu. „Dacă am fi venit cu cadouri, le-am fi lăsat aici şi am fi plecat, eram vedetele locului. Însă prima noastră problemă a fost curăţenia, iar unii localnici s-au simţit deranjaţi şi au devenit suspicioşi. «Dar cutare ONG ne-a adus ajutoare», ne spuneau ei. A fost greu să îi fac să înţeleagă că nu pentru asta suntem noi aici.”

Satul a fost ridicat artificial de comunişti în anii ’50 din aluviunile scoase la suprafaţă de Dunăre. Aici a fost înfiinţată o staţiune de cercetări unde se studia extinderea stufăriilor din Deltă, s-au construit câteva blocuri de locuinţe complet utilate pentru cercetători şi chiar un hotel cu restaurant. Însă pe la sfârşitul anilor ’70 staţiunea s-a închis, cercetătorii au plecat şi o perioadă a mai funcţionat doar sera de stuf. Astăzi, în Maliuc au mai rămas doar locuitorii din vechiul sat pescăresc şi câţiva dintre muncitorii de la fosta seră. Una dintre puţinele surse de venit pentru ei este pescuitul ilegal, dar, dacă îi întrebi, localnicii se feresc să vorbească despre asta.

De când Cătălin Ştefănescu s-a implicat în această comunitate, uliţele satului şi malurile Dunării au devenit mai curate, preotul a primit o barcă cu motor care poate fi folosită de localnici în situaţii de urgenţă, iar o fată de 13 ani, care avea mari probleme cu dinţii, este tratată voluntar de un stomatolog din Tulcea – pe durata tratamentului, Navrom Delta Tulcea le asigură fetei şi mamei ei transportul gratuit.

Acomodarea cu „infernul”

După mai multe luni, Cătălin Ştefănescu şi asociaţia Tăşuleasa Social au reuşit să se facă acceptaţi de comunitatea din Maliuc şi oamenii să nu mai fie deranjaţi de pretenţiile lor de a fi curat în sat. Localnicii au început să fie mai deschişi, s-au implicat în acţiunile iniţiate de ei şi, chiar înainte de a sosi cabinetul stomatologic, sătenii s-au mobilizat singuri şi au strâns gunoiele de pe uliţe şi de pe malul Dunării. „Aici era un infern”, povesteşte Cătălin. „În spaţiul acesta mic era plin de gunoaie şi, când bătea vântul, se ridicau în aer nori de pungi. Oamenii de aici nu au niciun fel de sistem de salubrizare, iar la gunoaiele lor se adună tot ce vine de pe râurile patriei şi e dus la vale de apele Dunării.”

Însă momentul în care Cătălin a simţit că începe să se apropie de tinerii de aici a fost în toamna anului trecut, când a organizat, împreună cu asociaţia Tăşuleasa Social, o tabără de o săptămână pentru 21 de elevi de la şcoala din Maliuc. Copiii au fost transportaţi cu autobuzul până în judeţul Bistriţa-Năsăud, aproape de Pasul Tihuţa, în campusul asociaţiei. Pentru cei mai mulţi dintre ei era prima oară când plecau mai departe de Tulcea.

„La Tăşuleasa am avut un program intensiv de o săptămână în care i-am dus să vadă o rezervaţie naturală din zonă şi le-am explicat că atunci când trăieşti într-o rezervaţie trebuie să respecţi nişte reguli”, spune Alin Uhlmann-Uşeriu, preşedinte Tăşuleasa Social. „Un alt lucru foarte important a fost să îi învăţăm că dacă ai grijă de corpul tău şi de cei patru metri pătraţi care te înconjoară, abia atunci poţi să fii util pentru tine şi pentru cel de lângă tine.” La Tăşuleasa, spălatul pe dinţi a fost obligatoriu dimineaţa şi seara, iar copiii au primit un chit complet cu paste şi periuţe de dinţi, săpunuri şi prosoape.

„În tabără, am observat că toţi copiii aveau probleme mari cu dantura pe care le tratau cu medicamente care în alte ţări se dau doar pe bază de reţetă”, povesteşte preşedintele Tăşuleasa Social. „Toate pastilele acestea îi bezmeticeau pe copii, aşa că împreună cu Cătălin Ştefănescu am început să ne gândim la o soluţie.” Rezolvarea a venit de la unii dintre vechii parteneri ai asociaţiei, organizaţia germană Die Johanniter Unfall – Hilfe Lauf şi fundaţia Dentists Without Limits.

„Copiii din Maliuc nu au şansa de a fi educaţi şi nu au acces la îngrijire medicală”, explică Lorand Szüszner, preşedintele organizaţiei Die Johanniter Unfall – Hilfe Lauf. „Tocmai de asta vrem să îi ajutăm. Să înţelegi că e important să te speli pe dinţi şi că nu e bine să arunci gunoaiele în apă e o chestiune de educaţie.”

Cabinet mobil adus din Germania

Cabinetul stomatologic mobil a fost adus din Germania, echipat cu tehnologie de ultimă oră, şi a fost transportat pe o gabară până la Maliuc. În faţa dispensarului, copiii îşi aşteaptă cuminţi rândul la cabinetul improvizat al doctoriţei Annette Kirchner-Schröeder.

Nu e un lucru obişnuit să vezi atâţia copii aşteptând liniştiţi să intre la dentist. Florina Stan, de 50 de ani, a venit împreună cu nepotul ei de 11 ani la consultaţie. „Nu l-am dus niciodată la dentist”, spune femeia. „De unde bani? Ar trebui să rămân peste noapte la Tulcea, că e un singur vapor care se duce şi se-ntoarce într-o oră. Dacă vreau să rezolv ceva trebuie să stau până a doua zi.”

Pe parcursul celor trei zile în care a stat la Maliuc, echipa de stomatologi germani a făcut peste 80 de extracţii, aproape 50 de protecţii dentare cu plastic şi a pus aproximativ 40 de plombe. În cabinetul improvizat, copiii sunt cuminţi, deşi mulţi au probleme mari la dinţi şi îi doare. Sunt fericiţi pentru că echipa de nemţi le zâmbeşte, încearcă să le distragă atenţia şi îi tratează frumos. La ieşirea din cabinet, toţi primesc cadou o pastă şi o periuţă de dinţi.

Annette face voluntariat de doi ani în România şi, periodic, merge în sate izolate şi tratează copii. Deşi în Germania are propriul ei cabinet şi o familie, ea îşi ia concediu pentru a putea ajuta comunităţile vulnerabile din România. „Îmi merge foarte bine în Germania şi pentru că am o viaţă aşa de frumoasă acolo, simt nevoia să ofer şi eu ceva în schimb. Este felul meu de a spune «Mulţumesc»”, mărturiseşte ea.

Copiii care au terminat consultaţiile la cabinetul stomatologic mobil primesc saci de plastic de la voluntarii Tăşuleasa Social şi încep să strângă PET-urile de pe malul Dunării şi de pe uliţe. Sticlele sunt presate cu picioarele ca să ocupe cât mai puţin loc. La plecare, voluntarii vor lua pe gabară sacii cu plastic şi îi vor duce la un centru de colectare. Însă Cătălin Ştefănescu şi Tăşuleasa Social îşi propun să implementeze un sistem permanent de colectare a plasticului.

„Noi încercăm să implementăm aici un program de colectare selectivă pe care l-am aplicat deja împreună cu Coca-Cola HBC România în Poiana Negri şi care funcţionează”, spune Alin Uhlmann-Uşeriu, preşedinte Tăşuleasa Social. „Principiul e simplu: avem un sac, îl umplem cu plastic, îl presăm puţin ca să ocupe mai puţin loc, îl dăm unui colector şi îl valorificăm. Am discutat astăzi cu copiii din Maliuc care ne-au promis că vor continua să strângă plasticul de la familiile lor, iar noi vom căuta o modalitate de a-l scoate de aici.”

PET-urile, un pericol la Maliuc

În prezent, Cătălin Ştefănescu încearcă să convingă Consiliul Judeţean din Tulcea să trimită o gabară o dată pe lună care să adune gunoaiele din Maliuc şi din localităţile vecine. Dacă autorităţile nu se vor implica, sătenii vor continua să rezolve problema gunoaielor aşa cum au făcut-o până acum: le vor lăsa lângă casă, le vor arde, le vor îngropa sau le vor arunca în Dunăre.

În faţa hotelului, unde sunt aduşi toţi sacii cu gunoi, un băiat le strigă colegilor săi: „Nu mai strângeţi, bă, că nu are rost! O să se pună la loc imediat.” „Dar aici e casa ta! Tu nu vrei să fie curat la tine acasă?”, îl  întreabă un voluntar Tăşuleasa Social. Alex, de 15 ani, elev în clasa a VIII-a, mormăie puţin, dar se duce să îi ajute pe ceilalţi copii. Mai târziu, explică de ce e aşa de supărat. „Eu cred că tot o să se arunce”, spune el. „Colo, în spate, sunt nişte oameni care aruncă tot gunoiul în Dunăre. Le-am zis că nu e bine, dar ne-au înjurat. I-am spus şi lui dom’ director şi el a zis că anunţă Poliţia, dar eu nu cred c-or să se bage pentru asta.”

„Copiii de aici sunt diferiţi de alţi tineri cu care am lucrat”, explică Alin Uhlmann-Uşeriu. „Sunt mult mai izolaţi: durează două zile să meargă la dentist sau să cumpere alimente. Aşa că răspunsul lor la ce văd în jur este unul brutal şi arhaic. Să nu uităm însă că trăim aici într-un paradis pe care l-am acoperit cu deşeuri şi l-am îngropat cu mentalitatea că nu se poate.”

Iniţiativa lui Cătălin Ştefănescu nu este o simplă acţiune de ecologizare sau un program de îngrijiri medicale. Ca să poţi schimba mentalităţile dintr-o comunitate ai nevoie de consecvenţă şi de timp. „Nu mi-am propus să fac schimbări radicale”, mărturiseşte Cătălin. „Dacă peste un an periuţele de dinţi vor avea o întrebuinţare, dacă localnicii vor înţelege că e important să fie curaţi şi să fie curat în jurul lor, dacă PET-urile vor merge la un centru de colectare şi ambalajele nu vor mai ajunge în Dunăre, înseamnă că am făcut un pas uriaş”.