Liceeni bucureşteni au ajutat cu haine şi jucării, strânse printr-o campanie pe Facebook, o familie nevoiaşă cu mulţi copii.
Voi n-aţi văzut niciodată un Moş Craciun cu lacrimi în ochi. Noi, echipa proiectului caritabil "O şansă copilului de la ţară", l-am zărit ştergându-şi-le pe furiş, atunci când l-am dus la micuţii din comuna Brezoaiele din judeţul Dâmboviţa.
Colindul cântat la gura sobei de trei surioare blonde au săpat în sufletele noastre credinţa că trebuie să facem mai mult.
"Moşul" trebuie, câteodată, să şlefuiască şi destine. Întâi am ascultat-o pe Georgeta, un îngeraş blond cu ochi albaştri, cântând printre piticii de la grădiniţa unde mersesem cu microbuzul încărcat de "cutii magice", pline cu jucării, hăinuţe şi cozonaci.
A fost un moment în care toată hărmălaia din încăpere încetase, copiii îşi strângeau la piept darurile, iar noi ascultam fascinaţi colindul Naşterii Domnului cântat de un ghindoc de fată, emoţionată în faţa Moşului.
"Georgeta mai are trei surori. Toate cântă superb, sunt copii buni, dar aici, la ţară, dintr-o familie săracă, cine poate să se ridice?", îmi şopteşte educatoarea.
Şase suflete într-o cameră
Am mers, apoi, la Georgeta acasă, să ducem daruri şi să le cunoaştem şi pe celelalte "privighetori". Acolo am aflat şi am văzut teribila situaţie a familiei Dobre.
Şase persoane, părinţii şi fetele, locuiesc într-o singură cameră, din cauză că lemnul pentru foc nu le ajunge decât pentru atât. Un pat, un fotoliu rabatabil, o sobă abia tencuită şi o masă pe care stau cele mai de preţ obiecte ale familiei - televizorul şi calculatorul - sunt universul celor patru fete.
Ele şi parinţii lor au trecut prin multe. Casa le-a luat foc cu ceva timp în urmă, dar "tati" totuşi a reuşit să o readucă la un stadiu locuibil. Părinţii n-au un venit stabil, deoarece tatăl n-a mai găsit serviciu la oraş.
Munceşte pe câmp sau la vecini, doar să reuşească să mai pună un ban deoparte pentru fetele lui. Cu mari eforturi a reuşit să facă rost de un calculator cu internet. Din păcate, acesta e vechi, iar conexiunea se realizează foarte greu. Dar fata lui cea mare, elevă premiantă la un liceu din Bucureşti, trebuie să aibă măcar această şansă la educţie.
"Eu n-am avut ajutor de la părinţii mei şi am rămas să vorbesc cu plugul sau cu tractorul", ne-a spus tatăl. Tot el ne-a mărturisit: "Sunt mândria mea!". Mama are grijă de fetele cele mici, muncind în gospodărie sau când găseşte ocazii.
Georgeta are 6 ani şi merge la grădiniţă, Adriana este în clasa a IV-a şi are 10 ani, iar Niculina, de 15 ani, tocmai a început liceul. Fata cea mare, Silvia, e în clasa a XI-a. Pleacă la ora 9.00 de acasă, merge vreo 4 km până în satul alăturat, de unde ia autobuzul spre Capitală. Se întoarce la nouă seara acasă. Zi de zi, iarnă sau vară.
Părinţii nu au bani pentru studii de specialitate, la ţară nimeni nu organizează nimic pentru copiii talentaţi. Şi totuşi, Silvia e un model pentru surorile mai mici, şi ele pasionate de cântec. Toate patru se visează pe scenă, dar… "O şansă într-o cutie", cu ajutorul Facebook Măcar dorinţele din pragul Crăciunului să poarte aura împlinirilor. Acest lucru l-am avut cu toţii în minte atunci când noi, o mână de liceeni bucureşteni, neam angajat voluntari în proiectul "O şansă pentru copilul de la ţară", coordonat de Silviu Ionescu. Prima acţiune, intens mediatizată pe Facebook am intitulat-o "Chance in a Box". Am strâns astfel hăinuţe, jucării şi cărţi pentru copiii defavorizaţi din satele comunei Brezoaiele, situată la 32 de kilometri de Capitală. Oameni din toată ţara au răspuns pozitiv apelului nostru şi, în doar două săptămâni, am strâns 100 de pachete. Eleva Mihaela Nidelea, de la Colegiul "Gh. Lazăr" şi Cofetăria Claus ne-au oferit câte 50 de cozonaci, astfel ca spiritul Crăciunului să pătrundă şi în cea mai săracă locuinţă din chirpici. Miercuri dimineaţă, am ajuns cu un munte de pachete la una dintre şcolile din comună. Primarul Nicolae Tudorache ne pusese la dispoziţie un microbuz. În câteva minute, curtea din spate s-a umplut de copii, căci tocmai se sunase. Directorul şcolii, Dumitru Dragomir, ne-a spus că suntem primii de la care primesc un ajutor de acest gen. Cine să vină la ţară?! Prichindei de toate vârstele ne-au primit cum au ştiut ei mai bine. Priviri pline de uimire, speranţă şi fericire ne-au înconjurat din toate părţile, copleşindu-ne cu zâmbete şi fluturări de mâini. Unul dintre băieţi a îmbrăcat straiele lui Moş Crăciun şi chiar a fost un moş destul de reuşit pentru cei 17 ani ai lui! Au fost, însă, câţiva copii care, prin gesturile şi cuvintele lor, l-au emoţionat teribil. "Momentele în care cei mici se bucurau de cadourile noastre sunt de nedescris, fericirea lor şi modul în care ne priveau mă facea să mă simt cu adevărat OM! Astăzi ni s-a derulat în cap un film pe care nu credeam vreodată că o să îl vedem şi jucăm în acelaşi timp. Am adus, e adevărat, zâmbete pe feţele unor copii cu reale nevoi, dar am reuşit să ne facem şi propriile inimi să zâmbească atunci când am realizat că noi chiar nu ştim ce-i suferinţa şi lipsurile", mi-a mărturisit un coleg din echipa "O şansă copilului de la ţară". "Georgeta mai are trei surori. Toate cântă superb, dar aici, la ţară, dintr-o familie săracă cine poate să se ridice?" EDUCATOARE, în comuna Brezoaiele din judeţul Dâmboviţa Pentru cine vrea sa ajute! Cont RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agentia Beller, de Asociatia Romana a Profesionistilor Mass Media, pe numele Silviu Ionescu CUI 28373727 telefon Silviu Ionescu - 0730.660.424