Sute de copii ar da orice să scape de munca ce le aduce bucate pe masă şi de măritişul la 14 ani, ca să meargă la şcoală şi să înveţe ceea ce părinţilor le e străin: scrisul şi cititul.
Monica, o puştoaică de 11 ani care visează să devină poliţistă, se trage dintr-un neam de ţigani-turci şi, pentru un an, a renunţat, fără voia ei, la şcoală. N-a avut de ales. Într-o dimineaţă, în loc să meargă la şcoală, şi-a făcut bagajele, a părăsit cămăruţa din Baicului- Pantelimon şi s-a dus la bunicii din Medgidia, unde mama strângea fier vechi, pentru 20 de lei pe zi. Mamei nu i-a dat prin cap să o reînscrie la cursuri. Femeia se certase cu socrii din Bucureşti, şi spera că soţul o să vină repede după ea şi după copii. Aşa a ajuns Monica unul din cei 400.000 de copii prinşi în capcana abandonului şcolar. Când s-au întors în Capitală, şcoala începuse de câteva luni. "Mi-era milă de dânsa. O vedea pe fata lu’ sora mea că umblă la şcoală, da’ am zis că e prea târziu s-o mai dau", povesteşte spăşită mama. Nu era târziu. "A venit învăţătoarea lui Monica şi a chemat-o. A spus că or să ne ajute ei cu ghiozdan, caiete", îşi aminteşte femeia.
Norocul fetei a fost că Şcoala 64 "Ferdinand", unde a fost înscrisă ea, este una dintre cele patru instituţii de învăţământ din Bucureşti incluse în programul "Hai la şcoală", demarat de UNICEF, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi implementat, de doi ani, în 103 şcoli din ţară. Luminiţa Costache, reprezentant UNICEF, spune că iniţiativa e un colac de salvare aruncat copiilor asemeni Monicăi, forţaţi de familie să aleagă munca, străinătatea sau căsătoria în locul şcolii. "Mamele ţin frâiele educaţiei unui copil" Ca să-i aducă pe elevi în bănci, profesorii şi părinţii au pus ei înşişi mâna pe carte. Primii învăţăcei au fost directorii, la cursuri de educaţie interculturală. "Am aflat despre cutumele romilor, principala categorie afectată de fenomenul abandonului, ca să ştim cum să îi abordăm. Curios este faptul că nu taţii, ci mamele sunt pilonii educaţiei copilului", explică directoarea Şcolii 64, Violeta Dascălu. Apoi au urmat profesorii. Lor li s-au arătat ce modificări trebuie să aducă unei lecţii, aşa încât să o priceapă şi elevul rămas în urmă cu materia. Altfel, copilul „restanţier” are două opţiuni: să se uite ca pisica-n calendar la ce se întâmplă la clasă şi să nu treacă anul ori să revină la viaţa lui de dinainte. Unicef nu i-a uitat nici pe părinţi. Ei au fost îndrumaţi să redevină prietenii copiilor lor şi să aplaneze din faşă conflictele în familie. În plus, au înţeles că, la şedinţele cu „doamna “, nu se merge cu spaima că iar o să audă „ce-a mai făcut ăla micu’”. Un rol important l-au avut mediatorii, de obicei oameni din interiorul comunităţii rome. “La Tulcea am avut o româncă get-beget care a reuşit să câştige încrederea familiilor defavorizate”, spune reprezentantul Unicef, arătând că există şi excepţii. Cele mai multe şanse de a dialoga cu romii o au tot unii de-ai lor, oameni cu poveşti de succes, vitale unei copilării în ghetou. Le arată copiilor că există şi preoţi romi, şi profesori sau doctori. Părinţii le spun tot timpul: “Ce-ţi trebuie ţie carte. Uite, eu am trei clase şi sunt bine mersi”. Le lipsesc modelele pozitive”Luminiţa Costache, coordonator „Hai la şcoală” România este una dintre ţările cu rată mare de abandon din Europa, însă, de la an la an, situaţia se îmbunătăţeşte. Codaşi în UE Abandonul şcolar este una din tarele învăţământului românesc. Deşi în ultimii ani a scăzut numărul copiilor care abandonează şcoala, România se menţine peste media europeană în această privinţă. În Europa, ţările în care problema abandonului s-a soluţionat în mare parte în ultimii ani sunt: Austria, Cehia, Finlanda, Lituania, Polonia, Slovacia şi Slovenia. În schimb, alte trei state, Malta, Portugalia şi Spania, înregistrează cifre îngrijorătoare. Aproape toate ţările şi-au redus ratele de părăsire timpurie a şcolii faţă de anul 2000, România numărânduse, alături de Malta, Italia, Cipru şi Portugalia, printre statele cu cele mai importante reduceri.
RATA ABANDONULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI GIMNAZIAL
- 2007-2008: 2,0 %
- 2008-2009: 1,7 %
- 2009-2010: 1,6 %