Copii români, victimele crizei economice

Criza i-a lovit cu severitate şi pe copiii imigranţilor români din Spania. Din cauză faptului că unul sau chiar ambii părinţi sunt şomeri, mulţi copii aduşi să studieze în şcolile spaniole sunt nevoiţi să se reîntoarcă în ţară. Ajunşi acasă, aceştia sunt reînmatriculaţi în şcolile româneşti, unde au, de regulă, rezultate bune. Din păcate însă, experienţa plecării şi a reîntoarcerii este mai traumatizantă decât în cazul adulţilor.

Studiile psihologice recente indică faptul că, în comparaţie cu plecarea în străinătate, revenirea acasă poate conduce, în cazul copiilor, la anxietate, depresii nervoase sau, în cazuri extreme, la delincvenţă.

Ministerul român al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a cerut Inspectoratelor şcolare judeţene ca reinserţia să se facă evitând stresarea. În practică, însă, se mai întâmplă ca aceşti copii, deja sensibilizaţi de experienţa negativă a emigraţiei părinţilor, să ajungă şi victimele unui tratament birocratic condescendent, ironic sau lipsit de înţelegere.

Reîntoarcerea copiilor de vârstă şcolară din Spania ar putea fi mai puţin traumatică dacă proiectul iniţiat de ministerul Educaţiei din România, privind predarea limbii române în afara graniţelor ar funcţiona.

Profesorii români din Spania aşteaptă o schimbare

În realitate, aşa cum relatează reporterii ziarului „Românul” din Spania, profesorii sunt foarte nemulţumiţi de modul în care sunt trataţi din punct de vedere financiar şi al aprovizionării cu material didactic, de către autorităţile ţării-gazdă. Cei care au început deja orele de limba română sunt plătiţi parţial şi cu întârziere, manualele şi hărţile promise nu sunt suficiente, iar fotocopiile pentru uzul copiilor sunt plătite din buzunarul dascălilor.

În cazuri extreme, posturile de profesori de limba română pentru copiii emigranţilor există doar pe hârtie, aşa cum se întâmplă în zona Castillon şi în localităţile învecinate. În legatura cu această situaţie, profesoara Daniela Ilea declara că are: „180 de elevi care aşteaptă începerea cursului. Stăm cu grupele formate, am făcut ţedinţa cu părinţii, dar nu putem intra în şcoli. Am făcut nenumărate demersuri la autorităţile române şi spaniole, dar nu mai ştim ce să facem. Trebuia să începem să lucram de multa vreme. În tot acest timp, am stat şi am aşteptat, bine-nţeles fără a avea un venit şi neputând să ne căutăm un alt loc de muncă, pentru că aveam speranţa că va începe cursul în curand”.

Cu toate că ambasada României de la Madrid a intervenit frecvent pentru remedierea situaţiei, profesorii şi elevii aşteaptă, în continuare, să poată urma cursurile de limba română. În curând, ministrul Muncii şi Imigraţiei din Spania, Celestino Corbacho, urmează să viziteze România pentru discuţii privind facilitarea reîntoarcerii românilor şomeri acasă.

 Guvernanţii români pot profita de această vizită pentru a-l putea convinge pe omologul spaniol că programul de educaţie în limba română a copiilor de imigranţi nu este un lux, ci un sprijin pentru amortizarea şocului readaptării acestora la exigenţele sistemului şcolar românesc.

Florian Pantazi, Spania