"Mamă, colegul meu Marius spune că nu există Moş Crăciun, că părinţii sunt de fapt Moş Crăciun". "Şi tu îl crezi. Nu ştii câte inventează? " "Da' nu spune doar el, ci şi unii mai deştepţi...." Este dialogul pe care în urmă cu câteva zile l-am avut cu fiica mea. Are deja 9 ani şi mă tot gândesc dacă nu o să fie dezamăgită când va afla adevărul, dacă nu mă va acuza că am minţit-o şi nu va mai avea încredere în noi", povesteşte mama Mariei Ion, o fetiţă din Bucureşti.
Pentru dilemele de acest gen, inerente în orice familii cu copii, psihologii au câteva sfaturi. Dacă micuţii să afle de la altcineva decât de la părinţii lor adevărul pentru că dezamăgirea este mai mare, însă, în acelaşi timp, "copiii au nevoie să creadă în această idee şi nu sunt niciodată pregătiţi să înfrunte realitatea fără lacrimi şi regrete că au fost minţiţi".
Cum se poate "îndulci" suferinţa copilului
De multe ori, "impactul" veştii e dureros, uneori traumatic. De aceea, explicaţia tre buie să fie cât mai delicată, iar părinţii trebuie să fie un suport în decepţia trăită de copil. Este bine să aveţi pregătită o explicaţie cu conotaţie pozitivă. De exemplu, îi puteţi explica faptul că acel moment înseamnă că a depăşit etapa de copil mic, că din acea zi el va înţelege mai multe şi mai profund şi va fi tratat ca un copil mare.
Pentru a "îndulci" suferinţa copilului, specialiştii recomandă să nu luaţi în derâdere suferinţa lui şi nici să nu faceţi glume pe seama acestui subiect. "Copilul trebuie protejat în special când vestea este proaspătă, deoarece dacă va fi luat peste picior se va înfuria şi va dezvolta aversiune faţă de cei care râd, îi va blama ca şi cum ei sunt vinovaţi de dispariţia Moşului", vine explicaţia psihologului Keren Rosner.
Deci, Moş Crăciun, Zâna Măseluţă, Iepuraşul de Paşte. Este în regulă să încurajăm copiii să creadă în astfel de personaje? Care e părerea dvs.? La ce vârstă credeţi că ar trebui să afle adevărul?