Percepţia de instabilitate pe plan politic şi economic care există la companiile-mamă, relaţia greoaie cu autorităţile şi faptul că regulile se schimbă în timpul jocului – acestea sunt principalele argumente care îi ţin pe unii investitori străini departe de România, potrivit Mirunei Enache, director în cadrul Departamentului de Taxe la Ernst&Young, cu expertiză în proiectele de pregătire a investiţiilor.

Aceasta spune că avem un nivel de fiscalitate destul de redus, care nu este suficient pentru ca firmele să decidă să-şi mute producţia la noi. Nu trebuie să neglijăm, însă, şi veştile bune: "La nivel mondial, industria de automotive are o cădere, dar în România, în prezent, se fac destul de multe investiţii în acest domeniu. De ce? Pentru că suntem într-un loc preferat. Putem să oferim totuşi o forţă de muncă mai calificată şi cu costuri mai mici", a explicat consultantul fiscal, pentru EVZ. Alte domenii care fac din România o destinaţie ideală pentru afaceri sunt industria alimentară şi agricultura, unde preţurile mici oferă "condiţii extraordinar de bune pentru investitori", spune aceasta. Ce nu înţeleg autorităţile de la noi Pe de o parte, autorităţile noastre vor să vină un investitor să creeze locuri de muncă, iar pe de altă parte comunică ineficient cu companiile interesate. Ce le scapă este că străinii, mai ales dacă vin din ţări precum Austria, Germania sau Olanda, sunt obişnuiţi ca discuţiile cu autorităţile să se desfăşoare fără probleme, lucru destul de rar întâlnit la noi. Din acest motiv, corporaţiile care nu se informează suficient înainte de a veni în România riscă să fie dezamăgite, avertizează Miruna Enache. În rest, spune ea, "România nu este o mare dezamăgire, este doar un teren pe care, în momentul în care investitorii ar dori să vină, ar găsi foarte multe lucruri în care să investească". Ce să facem să devenim mai atractivi? Potrivit specialistului, partea română trebuie să fie mai flexibilă şi mai deschisă la dialog, iar Ministerul Finanţelor trebuie să ţină cont într-o mai mare măsură de cerinţele mediului de afaceri în materie de legislaţie fiscală. În plus, modificările de de buget şi de intenţii oficiale trebuie programate, astfel încât să nu bulverseze bugetele companiilor care, în unele cazuri, se fac şi pe zece ani, mai spune reprezentantul Ernst&Young.

INTERVIU EVZ: Investiţiile stăine directe au scăzut, anul trecut, la nivelul anului 2003. Pe de o parte, acest lucru înseamnă că e o situaţie grea şi nu investeşte nimeni, pe de altă parte ar putea însemna că există totuşi bani în piaţă care stau nefolosiţi, având în vedere faptul că investitorii sunt speriaţi de lipsa de încredere. De ce nu vin în România, căci avem un nivel de fiscalitate avantajos? Miruna Enache: Da, nivelul de fiscalitate nu este cel mai ridicat. Adică, dacă stăm să comparăm situaţia din Ungaria, Bulgaria şi România, de exemplu, ar trebui să fim ţinta predilectă a investiţiilor. Nu se întâmplă, însă, pentru că avem o instabilitate politică destul de mare, pentru că modificările legislative sunt destul de frecvente şi pentru că, - asta cel puţin ne spun nouă investitorii atunci când vin să caute aici ceva în care să investească, - au întotdeauna de întâmpinat probleme de tip organizatoric, administrativ destul de mari, în continuare.

România încă are o grămadă de fonduri europene pe care nu le foloseşte. Sunt nişte programe derulate şi cu nişte sume fantastice care stau la dispoziţia investitorilor, pe lângă banii pe care îi iau ei fie din fonduri proprii, fie împrumutaţi de la diverse bănci sau din surse de finanţare externă. Deci, nu cred că e vorba de o lipsă de fonduri. Este mai degrabă un pic de instabilitate pe care ei încearcă acum să o controleze.

Dar am văzut foarte multe investiţii stopate, s-a început partea de due-dilligence, s-a început partea de investigaţie a targetului din România, s-au făcut verificări financiare, fiscale, oamenii chiar au ajuns într-o fază ulterioară, şi, în momentul în care au început negocierile, în momentul în care au început să discute cu partea română, a apărut câte ceva. Acel "câte ceva" vine de obicei din partea investitorului, nu din partea românilor. Sunt restricţii la nivel de grup, legate de aceste zvonuri care circulă în piaţă despre instabilitatea României.

Deci, nivelul de taxare atractiv pentru investitori, pe care mizează autorităţile, nu este de fapt suficient?Este insuficient. Din păcate, este vorba mai mult de business aici decât de taxare.

Cum este privită România din afară? Cu ce impresii şi cu ce aşteptări vin potenţialii investitori în România şi cum se schimbă opinia şi percepţia când ajung aici şi văd realitatea din teren?Depinde de cât de mult s-au informat. Sunt investitori care sunt foarte bine informaţi fie pentru că au mai făcut investiţii în România, fie pentru că sunt genul care fac cercetări importante înainte să vină pe o piaţă nouă. Ei nu sunt dezamăgiţi, pentru că ştiu că trebuie să se aştepte la dificultăţi de ordin practic în discuţiile cu autorităţile. Nu sunt însă insurmontabile, trebuie doar să fii foarte bine pregătit şi să ştii că îţi trebuie o viteză de reacţie bună la nivel de grup. Pentru un grup care este obişnuit cu organizarea austriacă, nemţească, belgiană, olandeză chiar, lucrurile stau altfel. Ei sunt obişnuiţi să ştie lucrurile dinainte şi sunt obişnuiţi să se întâmple lucrurile cu o anumită cadenţă. Asta nu poţi s-o asiguri, din păcate, în România şi aici ar fi marea lor dezamăgire, dacă nu s-au pregătit în prealabil şi dacă nu au folosit un consultant de specialitate care să informeze la timp despre ce e vorba în ţara respectivă.

România nu este o mare dezamăgire, este doar un teren pe care, în momentul în care investitorii ar dori să vină, ar găsi foarte multe lucruri în care să investească în momentul de faţă. Care sunt acestea? E o sumă destul de mare de activităţi, de domenii în care se investeşte chiar şi acum. La nivel mondial, industria de automotive are o cădere, dar în România în momentul de faţă se fac destul de multe investiţii în automotive. De ce? Pentru că suntem într-un loc preferat.

Putem să oferim totuşi o forţă de muncă mai calificată şi cu costuri mai mici. Nu suntem China, dar vorbim de apropierea de Europa şi vorbim de anumite piese sau subansamble care se fac în genul acesta de industrie care nu pot fi transportate pe distanţe lungi în anumite faze de producţie. Şi atunci România, din acest punct de vedere, este o destinaţie ideală.

Mai este industria alimentară, unde se investeşte destul de mult. Sperăm să vedem în curând chiar partea agricolă dezvoltându-se. Foarte multă lume este interesată acum, trebuie însă să-şi cristalizeze interesul. Cred că este şi un moment foarte bun, deoarece foarte multe preţuri au scăzut.

Noi aici în România nu avem în momentul de faţă aşteptări foarte mari atunci când vindem ceva. Dimpotrivă, mie mi se par că sunt foarte mici. Pentru investitori sunt nişte condiţii extraordinar de bune. Punctaţi, vă rog, cele mai auzite critici pe care le aduc investitorii autorităţilor române. Cele mai auzite critici ţin de contactul cu autorităţile, care este îngrozitor de lent. Mai e partea de formalism, diferenţele între legislaţia românească şi legislaţia să zicem germană în materie fiscală. Noi ne bazăm încă foarte mult pe formă.

În plus, e vorba de schimbările de opinie. În momentul în care stabileşti o relaţie de afaceri cu cineva, indiferent dacă este din mediul privat sau de stat, te aştepţi în mod normal ca ce s-a spus să se menţină. Şi de foarte multe ori, în situaţii de mediul de afaceri, contează cuvântul dat poate chiar mai mult decât contractul scris. La noi este foarte important să ai totul scris, pentru că, de multe ori, se revine asupra înţelegerilor verbale, fie că vorbim despre autorităţi care promit nişte lucruri şi apoi nu pot să ţină nivelul promis de flexibilitate, fie că e vorba de parteneri de afaceri. La noi, statul şi investitorul nu sunt parteneri egali, însă străinii constată acest lucru când ajung la faţa locului. Care sunt primele schimbări pe care trebuie să le facă Guvernul astfel încât România să devină mai atractivă pentru investitori? Deja s-a început ceva. De exemplu, dialogul cu contribuabilul în materie de legislaţie fiscală. E un început făcut în direcţia transparenţei, sunt nişte forumuri de discuţii. Acolo ce ar trebui făcut este chiar să se ţină cont de acele discuţii. Atunci când un specialist este implicat într-o discuţie de acest gen, să se ţină cont de părerea lui, pentru că în general este o părere susţinută cu argumente juridice. Există un început, dar trebuie făcut mai mult în sensul acesta.

Trebuie făcut mai mult în sensul existenţei unui program a tot ce înseamnă modificări, schimbări de opinie, de direcţie, de buget, de intenţii. Intenţiile ar trebui să fie mai clare de la început şi să urmeze un curs firesc şi un pic programat. În mediul de afaceri se lucrează cu bugete. Oamenii trebuie să se gândească pe câţiva ani înainte, la unii evorba de cinci ani, la alţii orizontul de timp tinde spre 10 ani. În momentul în care în România lucrurile se schimbă de la un an la altul, după cum este nevoia economică de moment, nu e cel mai potrivit mod de a conduce lucrurile. Asta ar trebui clar conceptual modificat.

Şi partea asta de deschidere a autorităţilor în a discuta deschis cu oricine, flexibilizare. Accesibilitate. Este foarte greu să spun, în momentul de faţă, că nu sunt deschişi şi nu sunt flexibili. Depinde de minister, depinde chiar de o anumită direcţie dintr-un anumit minister. Dar nu ar trebui să depindă de nimic, să fie o procedură simplă prin care oricine să aibă acces la anumite lucruri. Aici vorbim de un sistem simplu de contact pe email, prin telefon, de stabilit o întâlnire, de mers acolo, de discutat, de expus o problemă şi de primit un răspuns. Avem încă întârzieri foarte mari la răspunsuri din partea autorităţilor la scrisori trimise în mod oficial de către companii. Partea bună este că au început să dea răspunsuri în cazul soluţiilor fiscale anticipate, că şi acolo s-a tergiversat.

Chiar cu cost, au fost vreo doi ani în care nu s-a răspuns la nimic, acum au început să se mişte. Dar trebuie să existe aceeaşi flexibilitate şi aceeaşi dorinţă de dialog şi pentru partea referitoare la întrebările simple, de zi cu zi ale contribuabililor mai ales când vorbim de nevoia practică de a rezolva situaţii concrete de fiecare zi. Se pun bariere şi nu ar trebui să existe astfel de bariere. Credeţi că ar fi stimulaţi investitorii străini prin taxe, subvenţii? Sunt un instrument bun de atragere a lor? Sunt un instrument bun, problema este că suntem constrânşi de legislaţia europeană în ceea ce priveşte ajutorul de stat. Foarte multe dintre reduceri, scutiri sunt reglementate şi nu poţi să le acorzi ca stat român. Deci, este foarte dificil ca mecanism. Unele, însă, sunt posibile. Şi dacă vorbim pur şi simplu de tratamentul fiscal al unor cheltuieli, modul în care este legiferat acum aduce bani la buget pentru că respectivele cheltuieli sunt nedeductibile şi se calculează un impozit mai mare. Am putea să considerăm o facilitate acordată investitorilor dacă cheltuielile respective, justificate de afaceri, sunt considerate şi fiscal de afaceri şi impozitul plătit la stat e mai mic. Aici iar intrăm într-un joc de buget, alocare de buget, necesităţile statului de a subvenţiona zone precum sănătate, pensii şi domenii de genul acesta. E un echilibru cam precar. Citiți și:

• Soluţiile economice la cerinţele străzii: investiţiile
• TOP 10 soluții: Cum să înoate România contra curentului de criză din Vest
• Patru paşi ca România să iasă cu bine din 2012