Alexandra Târziu este o scriitoare româno-americană cu un acid sens al humorului. Proza ei este, în multe privinte paradoxală, populată cu fiinte stranii: oameni care se comportă ca niste insecte, furnici si gândaci care se poartă asemeni oamenilor, conflicte care rămân nerezolvate, rezolvări care stârnesc noi conflicte.
Oamenii trec prin situatii pe care nu le controlează si a căror semnificatie le scapă. Ce poti spune despre femeia care-si asteaptă iubitul nu de tot devotat, căreia i se pare că aude zgomote care vin din baie.
Dar tocmai atunci sună la usă doi politisti care vor să stie dacă în casa ei se află ascuns cineva, un bărbat pe care ei îl caută. “Am un musafir, e în baie”, spune femeia ironic. Politistii pleacă, iar ea se duce în baie, unde, spre mirarea ei se chiar află un bărbat străin. Omul se îmbracă în grabă si dispare, dar nu înainte de a fi zărit de cel pe care femeia îl tot asteaptă. “Cine este musafirul?” vrea să afle bărbatul ofensat.
O întrebare la care femeia nu e capabilă să răspundă. Povestirea “Musafirul” ilustrează îndeajuns de fidel tipul de evenimente prin care trec oamenii, dar si natura relatiilor care se stabilesc între ei.
În prozele scurte care alcătuiesc volumul False obiecte pretioase, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucuresti, 1998, se perindă pe dinaintea noastră reprezentantii unei societăti care seamănă mult cu ceea ce întâlnim pe stradă si despre care citim în ziare sau vedem la televiziune. Viziunea unui american neamerican; un om care surprinde peroratia, gura deschisă din care nu iese nici un sunet, dimpotrivă, abundenta de vorbe care nu înseamnă nimic.
Bombardat tot timpul de afirmatii lipsite de noimă, sfârsesti prin a le auzi altfel. Iată, de pildă, cam ce aude scriitoarea ascultând un buletin de stiri, inclusiv reclamele comerciale, la televiziune: Tratativele de pace din Iugoslavia, conduse cu atâta dibăcie de ambele părti nu au dus la nici un rezultat. Aprovizionarea clandestică cu munitii si combustibil continuă; Sacrificând un singur dolar puteti salva de la moarte un copil mort de leucemie.
Experientele de laborator sunt din ce în ce mai relevante; Conflictul din Bosnia nu-i altceva decât începutul sfârsitului. Moscova nu crede în lacrimi; De ce să vă cumpărati o perucă când vă puteti face un transplant? Transplantul, singura solutie care ar trebui să vă preocupe în viitor.
În mod neasteptat, politicul si viata intimă se îmbină, devin una. Iar între cei care misună în jur, românii sunt nelipsiti. Vedete care îsi prezic viitor de aur în tărisoara lăsată în urmă, amărâti care nu stiu de unde s-o apuce, cenusărese în căutare de printisori.
Volumul Alexandrei Târziu este remarcabil prin originalitatea unghiului din care se uită la lumea din jur.
Este de altfel opera unei scriitoare mature, care si-a exersat proza si a supus-o unui lung si elaborat proces de prelucrare a realitătii. Lucrarea unui prozator pe deplin realizat Si unul dintre cei mai însemnati scriitori ai emigratiei românesti. O carte ca o vizită într-un muzeu cu multime de obiecte care, la o privire mai atentă se dovedesc a fi false. Lectura cărtii – o recomand entuziast –, oferă nebănuite satisfactii spirituale.