Dan Andronic: Revenim. Operațiunea „Noi suntem Statul!” are aceeași rezonanță pentru dumneavoastră, așa cum o percepem noi, jurnaliștii?

Consilierul: Numele „Operațiunea Noi suntem Statul!”, pur și simplu elocvent, îmi place și îți spun acum cum aș descrie eu această definiție.

– Cum ați descrie această încrengătură de interese personale și instituții de forță care depășește de multe ori anvergura Statului?

– Meteahna moștenită de la comuniști este aceea că Partidul e Statul și Statul este Partidul. M-a surprins să văd această atitudine la toate partidele care au apărut în România după ‚90, chiar și la cele istorice, care, în mod firesc, trecând atâția ani și având atât de puțini lideri din epoca interbelică, nu mai aveau reflexe democratice autentice, iar voci precum cea a lui Corneliu Coposu sau Ion Rațiu sunau în gol.

– Înțeleg pasiunea pentru Istorie, dar, totuși, Sistemul nu a fost generat de partidele politice…

– Pot fi de acord cu dumneavoastră, până la un punct. Pe de altă parte, ofițerii Ministerului de Interne din perioada comunistă erau numiți activiști de partid și de stat într-un domeniu special. Iată cum acel „botez” s-a transferat cu ușurință în timp și s-a format adevăratul Binom, dintr-un politician setos de putere și cu un ofițer setos de putere, în afara instituției din care făceau parte. Cei doi își dau cu ușurință mâna, cu o aparentă legitimitate, pentru că, nu-i așa, „așa se făce”.

– Deci, dumneavoastră spuneți că există niște rădăcini înainte de comunism în această construcție a Statului Paralel.

– Da, „Noi suntem Statul” înseamnă, în accepțiunea celor care s-au manifestat sub aceasta umbrelă, până la urmă lipsa de respect față de lege. De ce e posibil asta? Pentru că trebuie să recunoaștem că, în cultura populației noastre, nu s-a implementat încă faptul că legea este mai presus de orice și nu individul aflat efemer într-o funcție.

– Un sistem în care domină formele fără fond…

– Și atunci ne trebuie un șef al statului „tătuc”, ne trebuie un procuror superman sau superwoman, super agenți secreți, super ambasadori, super televiziuni de știri, super comentatori TV, căutând la aceștia adevărul, echilibrul, dreptatea și nu în mecanismele de aplicare a legii. Trăim în realitatea asta, ori în această realitate, manipularea este ingredientul general. Manipularea trebuie însă să o privim și cu o oarecare detașare, ea ține de natura umană. Manipulăm sau suntem manipulați pentru că pur și simplu suntem, nu-i așa, un animal social, adică interacționăm între noi.

„CONSILIERUL”: Binomul DNA-SRI e o creație locală, dar care beneficiază și de know-how extern

Dan Andronic: Dacă tot vreți să vorbim despre manipulare, cred că trebuie să începem cu Ion Iliescu. El este primul politician care a știut să se folosească de oameni și instituții

Consilierul: După manipularea ideologică fațișă și asumată a Partidului Comunist, neam transferat cu toții în societatea liberă democratică. Epoca Iliescu a avut parte de un manipulator de marcă, foarte bun, Ion Iliescu. A știut foarte bine să joace acest rol, cei care îl deserveau în demersul lor îi erau doar subordonați. Cei care nu îl mai deserveau, în viziunea lui, și erau în preajma lui, au devenit „trădători”. Măgureanu a fost unul dintre trădători.

– Virgil Măgureanu, fostul director al SRI, considerat „trădător” de Ion Iliescu? Interesant. Puteți explica?

– Explicația e simplă. Virgil Măgureanu nu știu dacă a fost sau nu ofițer acoperit înainte, personal cred că nu, pentru că nu știa meseria asta, a avut foarte multe contacte cu ambasadorii țărilor NATO, cu servicii secrete din țările care urmau să ne fie partenere în NATO, ori aceste contacte și discuții se duceau în termeni foarte expliciți și concreți. Cred că Virgil Măgureanu a înțeles repede că drumul, resorturile către democrație sunt complexe și presupun căutarea de soluții pentru o cât mai reală separare a puterilor și instituțiilor în stat. Știu cu certitudine că a înțeles mai repede decât Iliescu acest lucru, de unde și implicarea lui manipulatorie, dacă vreți, în perioada alegerilor din 1996, dar și în anii precedenți.

– Înțeleg că și Virgil Măgureanu a jucat puțin în această Operațiune „Noi suntem Statul”, forțând alegerea lui Emil Constantinescu în 1996?

-Și ca să înțelegem mai bine anumite fenomene din prezent, vă amintesc că Virgil Măgureanu a schimbat, în cât a stat la conducerea SRI, 4 sau 5 primadjuncți. Aproape întotdeauna pentru că aceștia sufereau repede de Complexul lui Lucifer și atunci erau prăvăliți din Raiul informațiilor. Tentația ofițerilor „patrioți” din acea perioadă de a combina cu civilii din partidele politice era foarte mare, prezența lor în partidele naționale sau naționaliste, ori în preajma liderilor acestora, era întrucâtva legitimă și naturală, prin perspectiva acelor momente pe care le traversa România.

– PRM a fost construit pentru o asemenea situație. Era un soi de institut al ofițerilor de informații trecuți în rezervă, iar revista România Mare era plină de așa zise dezvăluiri.

– Aduceți-vă aminte de Vadim Tudor și sursele lui sau de ofițeri precum generalul Victor Marcu sau generalul Dan Gheorghe, care au fost înlăturați de către Virgil Măgureanu, tocmai pentru tentația lor de a fi prezenți în jurul decidenților politici, de a-i influența pe aceștia sau a combina cu ei. A fost o epocă frământată în care nu-i așa, activiștii de partid și de stat și partidul-stat fărâmițat în mai multe partide își căutau drumul spre democrație. În acea perioadă, presa era extrem de previzibilă și partizană.

– Nici regimul Emil Constantinescu nu a fost scutit de asemenea apropieri cu zona serviciilor de informații.

– Drama Președintelui Constantinescu și drama țărăniștilor vine tocmai din faptul că au crezut că e extrem de bine să creadă și să asculte de ofițeri din fosta securitate, fie pensionari, fie activi în SRI sau SIE, fie maziliți în prima parte a anilor '90 din cele două instituții și care erau, nu-i așa, dizidenți.

– Mi se pare ușor naivă abordarea

– Vă spun cu precizie că au fost atât tărăniștii, cât și Președintele Emil Constantinescu – extrem de naivi, chiar dacă au fost avertizați în mod real și chiar oficial de către instituțiile statului. Vreau să spun ceva în acest moment: te rog și pe tine să eviți confuzia că instituții sunt implicate, fie SRI, SIE sau alte servicii secrete. Niciodată instituțional nu se întâmplă astfel de implicări și nu pentru că nu sunt legale astfel de acțiuni, ci pentru că nici nu e posibil să implici o instituție întreagă, toți ofițerii, toate structurile, în combinații cu partidele politice sau instituții media.

– Niciodată n-am vorbit în cadrul Operațiunii „Noi suntem Statul!” despre faptul că ar fi implicate servicii de informații în totalitate, ci că anumiți responsabili din serviciile de informații au constituit o rețea personală de influență în numele Statului!

– Așa-i corect! Sunt ofițeri care mai sunt încă activi, sau mai grav, la vârful instituțiilor, care au avut tentația și lipsa de inspirație de a face în nume personal sau în grup cu alți ofițeri astfel de „combinații”. Au făcut rău instituțiilor din care făceau parte, cu efecte extrem de perverse. În epoca Constantinescu s-a mai întâmplat ceva interesant, dar nesănatos pentru stat: Masoneria a fost omniprezentă atât între ofițeri de rang înalt din SRI, SIE, Armată, Poliție, dar și printre politicieni din toate partidele și ceva oameni de afaceri. Din acea perioadă s-au născut jocurile specifice epocii următoare pe care mai degrabă aș numi-o Epoca Adrian Năstase decât Iliescu 2.

– Nu mi se pare că lucrurile aveau aceeași amploare…

– România a fost însă dusă în parcursul de integrare în NATO și UE, am început să observăm și să învățăm că legile, regulile, trebuie respectate, amintițivă foile de parcurs pentru integrare și pachetele de legi pe care trebuia să le adoptăm, chiar dacă nu eram convinși că trebuie să le și respectăm. Manipularea, implicarea serviciilor de informații devenea mai subtilă, media în continuare partizană, dar folosită de diferitele tabere.

„Generalul SRI Florian Coldea avea un unchi care vine din epocile anterioare, iar Laura Codruța Kovesi un tată care vine și el din epocile anterioare”

Dan Andronic: Ne tot plimbăm prin Istorie, dar cred că trebuie spus și când s-a întâmplat ca aceste interese personale să le depășească pe cele ale Statului…

Consilierul: Vârful la ceea ce putem arăta cu degetul, acuzator, pentru a se înțelege mai bine sintagma „Noi suntem Statul!” s-a creat, spun unii, sub sceptrul lui Traian Băsescu, alții spun că sub nasul lui. Amândouă afirmațiile sunt adevărate. Dacă în epoca Năstase, care a coincis în mare măsură cu perioada de integrare euroatlantică a României, echilibrul necesar între puterile în stat a început să fie din ce în ce mai bine conturat. Acest echilibru însă, trebuie să înțelegem că este benefic fie și pentru faptul că face ca manipulările grosolane, partizane, ale unui grup restrâns, să nu fie posibile. Acest echilibru nu are voie să fie rupt, cum într-o anumită măsură s-a întâmplat în epoca Băsescu.

– De fapt, de sfârșitul perioadei Năstase și începutul perioadei Băsescu se leagă și nașterea Binomului. Sărim puțin peste ani, cum vedeți acum, la final, această construcție?

– Da, atunci s-a născut Binomul, așa cum este el denumit de către presă. Vreau acum să privim la cele două persoane, generalul Florian Coldea și procurorul șef Laura Codruța Kovesi. Ce au în comun? Nu au fost între vârfurile generațiilor lor, în școlile pe care le-au absolvit. Nu aș spune neaparăt mediocri, nu au avut însă performanțe la locul de muncă, dar nu au avut timpul de a face performanță, pentru că de foarte tineri au fost promovați în funcții extrem de importante și de mare responsabilitate.

– Asta a recunoscut și Traian Băsescu, că a greșit când a numit oameni atât de tineri în posturi importante. Dumneavoastră spuneți mai mult, erau și mediocri…

– Eu văd lucrurile puțin altfel. Cine a făcut acest lucru asta a și vrut: să manipuleze, să îi folosească! Ce mai au comun cei doi ? Generalul SRI Florian Coldea avea un unchi care vine din epocile anterioare, un unchi (generalul Dan Gheorghe) în jurul căruia mai erau și alți prieteni și camarazi ai acestuia, unii activi, alții în rezervă, iar Laura Codruța Kovesi un tată care vine iarăși din epocile anterioare și el înconjurat de camarazii lui din mediile profesionale. Asupra celor doi, atât binefăcătorul lor, Traian Băsescu, și-a exercitat influența, dar și mediile din care proveneau aceștia. Până la urma urmei, așa au fost crescuți, așa îi avem.

– Deci Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi sunt în egală măsură produsul epocii comuniste…

– Cei doi au însă o scuză personală: sunt, și mai ales au fost, câte un mic Frankenstein. E important însă în înțelegerea Operațiunii „Noi suntem Statul” să spunem că tot sub sceptrul lui Traian Băsescu au fost transferate și moștenite câteva personaje care, culmea, defineau înainte camarila lui Năstase.

– Interesant. Și aici vedeți o continuitate.

– Camarila lui Năstase a fost condusă de doi oameni inteligenți și, de ce nu, perverși. Inteligența i-a făcut să comunice bine cu Adrian Năstase și să îi dea încredere acestuia. Ei se numesc Alexandru Bittner și Adrian Petrache, iar dacă ar fi să ni-i imaginăm pe cei doi locuind împreună întrun conac, în acel conac erau prezenți și slujbașii lor, generalul Oprea – în paranteză spun, te rog să pui ghilimele la general – și un domn care a făcut mulți bani din parcările din București, Dorin Cocoș. Bittner și Petrache încercau să stabilească cine cu ce se privatizează în România, cine cu ce companii străine se combină în România, și așa mai departe. Aceștia, bineînțeles, aveau legături și cu ofițeri, foști ofițeri SRI. Chiar Adrian Petrache urma să devină directorul SRI în cazul în care Adrian Năstase ar fi câștigat Președinția. „Noi suntem Statul”, în accepțiunea pe care ai dat-o tu, s-a definit foarte bine atunci, dar s-a aplicat pe vremea lui Traian Băsescu.

– I-am cunoscut pe cei doi, nu le văd un rol atât de negru, poate că trecerea timpului a estompat percepția, dar unde-I legătura cu Traian Băsescu?

– La Băsescu s-au transferat însă cu puteri depline, din acel grup al lui Adrian Năstase: Gabriel Oprea și Dorin Cocoș. Cele două grupuri, unul să spunem instituțional și altul informal, s-au reunit și au conlucrat împreună. La aceste lucruri ai asistat personal, acum mă bucur că, jurnalist fiind, ți-ai dat seama cât de perversă construcție s-a născut și, sincer, îmi place că ai curajul și puterea de a dezvălui și a pune în radiografie publică această construcție.

– De multe ori am auzit teoria că aceste lucruri vin de afară, de peste Ocean sau de la Bruxelles. Ați lucrat cu ambele zone de influență. Cine este inițiatorul?

– Nu este nimic venit din afara României pentru această construcție. Din afara României vin întotdeauna reguli, sfaturi și, desigur, și manipulări. Depinde numai de noi să discernem și să decidem cum ne comportăm în raport cu cele venite din afara României.

– Deci este autentic românească?

– E o creație locală, dar care beneficiază, bineînțeles, și de know-how extern. Până la urmă da, se potrivește aș spune și termenul de „mafie de stat”, oricât de dur este acest termen. Binomul acela cu nume și prenume, nu mai există. Spiritul lui, sau mai bine zis, răul pe care l-au făcut și metoda pe care au creat-o produce încă efecte.

– Mai lipsește să-mi spuneți că toți au fost manipulați…

– Vreau să spun cu sinceritate ceva, personal, și mai ales luați separat: nici generalul Florian Coldea, nici Laura Codruța Kovesi nu sunt și nici nu cred că au vrut să fie parte dintr-o mafie sau un binom nedemocratic. Amândoi însă au fost de tineri folosiți și, dacă vreți, deformați. Într- un fel îi bănuiesc și că șiau dat seama de acest lucru și s-au supărat pe creatorul lor, identificându-l în persoana lui Traian Băsescu, secondat de Elena Udrea, nerealizând însă un alt adevăr, și anume că ei au fost folosiți, manipulați sau instruiți și dirijați și de către cei care, până la urmă, natural se aflau în preajma lor, dar care veneau de unde veneau și cu experiențele personale pe care le-au avut.

– Nu am aceeași percepție. Din toate mărturiile și documentele la care am avut acces public și privat, cred că mai curând au fost cuprinși de beția puterii, de Complexul lui Lucifer de care vorbeați. Cred că au crezut că Ei sunt Statul!

– Ar fi mult de discutat despre cei doi și despre instituțiile pe care le conduc, dar nu cred că este cel mai bun moment acum.

Citiți în ediția de mâine ultima parte a interviului cu influentul personaj care a stat în umbra unor șefi ai serviciilor de informații și a unui președinte al României. Printre altele, el ne va vorbi despre cum se descurcă președintele Iohannis în actuala criză politică și care este rolul SIE și SRI în aceasta