Confesiunea unei mame-surogat: cum e să fii incubator pentru copilul altora

30.000 de euro este preţul unei mame-surogat, cu toate costurile incluse. "Îmi repetam că sunt un frigider în care bagi mâncarea", mărturiseşte o femeie din Focşani care a onorat un "contract".

Sunt sute de cupluri în România care se gândesc să facă un copil cu ajutorul unei mame-surogat. Atât timp cât această practică nu are o bază juridică, dar nici în afara legii nu este, poţi închiria, pentru nouă luni, uterul unei femei. Un contract încheiat la un notar între părinţii biologici şi mama-surogat obligă purtătoarea ca, la sfârşitul sarcinii, să ofere bebeluşul spre adopţie, după ce tatăl natural îl recunoaşte în acte. Bărbatul susţine că a avut o relaţie extraconjugală cu mama- surogat şi că, decât să ajungă într-un centru de plasament, mai bine îl adoptă cu soţia.

Site-urile de anunţuri au categorii specializate pentru astfel de servicii. Toate îşi fac reclamă, sunt sănătoase tun, au un istoric medical curat şi, cel mai important, au copii. Motivează astfel că posibilitatea de a se ataşa de nou-născut este mică.

Binecuvântarea de la preot

Pentru 20.000 de euro, Ana Maria (30 de ani), o tânără divorţată din Focşani, a acceptat, acum patru ani, să poarte copilul unei românce şi al soţului ei italian. Avea deja un băieţel de 5 anişori. Cuplul a venit la Focşani, cei doi au adus-o apoi la Bucureşti pentru analize şi, după o lună, i-a fost implantat embrionul. Ana Maria s-a dus şi la duhovnic să-i spună ce a făcut. Cu binecuvântarea preotului şi cu garanţia că nu e un păcat, ba chiar face o milostenie, femeia şi-a văzut de viaţă. Sarcina a decurs bine. "Părinţii biologici mă vizitau în fiecare trimestru şi, spre sfârşit, am mers cu ei la psiholog, ca să nu simt că acel copil este al meu. Asta îmi repetam în fiecare zi. Că sunt ca un frigider în care bagi o mâncare şi că nu sunt eu mama bebeluşului".

L-a alăptat patru luni

Copilul a fost născut într-o clinică particulară din Bucureşti. Cu actele a fost însă mare bătaie de cap. Băieţelul, recunoscut de italian, a fost dat spre adopţie de către Ana Maria. Spune că n-a simţit deloc vreun ataşament faţă de el, ba chiar mama naturală i-a cerut să-l alăpteze. "Am acceptat, nu mi-a fost greu. Patru luni l-am hrănit".

Spune că vrea din nou să poarte copilul altora. Pentru că băieţelul ei a crescut şi pentru că ar trebui acum să-i dea ceva explicaţii când o va vedea cu burta mare, cere 30.000 de euro. Este deja în discuţii cu un cuplu, tot din străinătate, dar nu prea se înţeleg cu preţul. Au sunat-o şi de la Bucureşti, însă n-a putut accepta unele condiţii. "Au case pe la Snagov şi cam toţi vor să te muţi cu ei, să vadă ce mănânci, ce bei. Eu nu fumez, nu consum alcool. Şi am şi un copil, un serviciu, nu pot face asta". Aşa a refuzat unele oferte şi spune din start părinţilor care vor s-o angajeze că nu acceptă să se mute.

Nu vrea să vadă bebeluşul

Lipsa de bani este motivul pentru care şi Mariana, dintr-o localitate de lângă Bucureşti, s-a oferit să ajute un cuplu disperat să aibă copii. De o lună a rămas fără loc de muncă, după ce a lucrat mult timp într-o fabrică de prelucrare a cărnii. Recunoaşte că nu înţelege cum e să trăieşti nenorocirea de a nu putea ţine o sarcină, pentru că a rămas gravidă după o lună de la căsătorie. Are o fetiţă de trei ani şi crede că e prea mică să înţeleagă care e treaba cu burta mamei. "Doar dacă vecinii, ştiu eu, îi spun că mama o să-i facă un frăţior sau o surioară, o să trebuiască să mă gândesc ce placă pun".

În rest, este sănătoasă. N-a avut decât o operaţie în viaţa ei, cea de cezariană. N-a fost vina ei că s-a întâmplat aşa. "N-a vrut să iasă copilul nici după 40 de săptămâni. Ce era să fac? Că nu-s fandosită de aia care zice că i se măreşte fundul de la naştere naturală". Mariana cere 15.000 de euro, din care câte 250 în fiecare lună, până la naştere. Nici nu vrea să vadă apoi bebeluşul, iar de alăptat nici nu se pune problema. "Par eu dură, dar nu cred că aş putea să fac asta. O să vedeţi că medicul spune că bebele creşte şi cu lapte praf".

E pregătită oricând să înceapă procedura de fertilizare, mai ales că familia o susţine.

Un scop nobil: să aibă copiii o casă

În cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, soţii Ileana şi Aurel locuiesc cu cele două fetiţe, dar şi cu cu părinţii bărbatului. Din cauză că bătrânii sunt cam "rigizi", Ileana şi Aurel, el instalator şi ea casnică, s-au gândit să se mute definiv de la ei şi doar aşa îşi pot cumpăra o casă. După ce au lucrat mai mulţi ani în Spania, s-au întors acasă mai cu nimic. Pretind 25.000 de euro pentru cele nouă luni de sarcină. Ar vrea, totuşi, un avans de 5.000, să rămână şi ei cu ceva în caz că solicitanţii se răzgândesc. Nu s-au gândit deocamdată cum vor spune rudelor ce au de gând să facă. "Fetiţele sunt încă mici, nu cred că ar înţelege", spune Ileana.

Tânăra nu ştie exact cum va fi, e ca şi cum s-ar arunca într- o apă adâncă în care n-a mai înotat niciodată. Poate părea straniu să te transformi în "maşină de născut", dar pentru Ileana e tributul pe care îl dă pentru a începe o viaţă nouă. Odată cu fătul pe care l-ar aduce pe lume, s-ar naşte şi ea a doua oară. "Părinţii biologici mă duceau la psiholog ca să nu simt că acel copil este al meu. Îmi repetam zilnic acest lucru." ANA MARIA, mamă-surogat

FACE PARTE DIN PEISAJ

La Hollywood, mama-surogat e ceva banal

După o continuă bătălie cu sterilitatea, Nikole Kidman şi soţul ei, Keith Urban, au apelat, anul trecut, la o mamă-surogat. Şi Sarah Jessica Parker a devenit mamă de gemeni cu ajutorul unei purtătoare. După ce a recunoscut că este gay, cântăreţul Ricky Martin a vrut să devină tată. În urma unei sarcini purtate de o mamă-surogat, artistul a devenit părinte pentru doi gemeni, Matteo şi Valentino. În decembrie anul trecut, şi cuplului Elton John şi David Furnish i s-a născut primul copil, purtat de o mamă-surogat. Ei au spus că femeia nu va fi înlăturată din viaţa copilului, ba chiar va participa ca o mamă la educarea şi creşterea lui.

FERMA DE BEBELUŞI

India este, la nivel mondial, locul unde sunt cele mai multe mame -surogat. Pentru un bebeluş, o indiancă încasează salariul ei pentru 15 ani, adică maximum 4.000 de euro

Deşi mai multe ţări, ca Statele Unite sau Marea Britanie, au legi care permit cuplurilor să apeleze la mame purtătoare, costurile pentru astfel de servicii sunt ameţitoare. Ca să le sară în ajutor femeilor care nu pot duce o sarcină la termen, dar şi ca să le întindă o mână miilor de femei care n-au din ce să trăiască, Nayna Patel, un medic din India, a înfiinţat, în oraşul Anand, o clinică specializată în fertilizarea in vitro, dar şi în recrutarea mamelor purtătoare.

"Ferma de bebeluşi", aşa cum e cunoscută clinica în rândul sutelor de cupluri care au apelat la Nanya Patel, "produce" anual cam 100 de copii. Ca să porţi în pântece pruncul altora trebuie să îndeplineşti nişte condiţii clare: să ai între 25 şi 45 de ani, să fi născut o singură dată prin cezariană, să fii clinic sănătoasă şi să ai cel puţin un copil biologic.

Mamele-surogat locuiesc împreună într-o casă închiriată de Patel, unde sunt zi de zi monitorizate. Costul total pentru cuplurile care solicită astfel de servicii se ridică undeva la 10.000 de euro. Din toată povestea, mama purtătoare primeşte maximum 4.000 de euro, deoarece cheltuielile cu tratamentele şi cu implantarea embrionului, cazarea şi toată asistenţa pe durata sarcinii costă mai mult de 50% din întreaga sumă. Restul este profitul doctorului Patel.

Sunt indience care au născut, în şase ani, şase bebeluşi şi tot rămân înscrise pe listele mamelor purtătoare, pentru a face rost de bani ca să-şi cumpere o casă şi să-şi poată trimită copiii la şcoală. INDIA. La Anand, naşterea contra cost este ca randamentul unei ferme agricole FOTO: REUTERS

Ucraina, campioană în Europa

State ca Germania, Suedia, Franţa, Italia sau Austria au interzis cu desăvârşire închirierea mamelor purtătoare. În Belgia, Danemarca, Olanda sau Marea Britanie, cuplurile infertile pot apela la su rogate, însă femeile trebuie să facă parte din familie şi, cel mai important, nu trebuie să pretindă bani. Ucraina este singura ţară din Europa care a a emis o lege pentru funcţionarea acestor practici. Un simplu contract încheiat la clinica unde are loc fertilizarea, între cele două părţi, este sufcient ca părinţii biologici să-şi poată lua copilul acasă imediat după naştere. Cheltuielile ajung undeva la 26.000 de euro, dar părinţii trebuie să mai plătească o alocaţie lunară de 200 de euro. Potrivit datelor Asociaţiei Ucrainene pentru Medicină Reproductivă, 200 de bebeluşi vin anual pe lume cu ajutorul mamelor purtătoare.

Proiect blocat pentru România

În februarie, Mihaela Şandru, deputat PDL, a iniţiat un proiect de lege pentru ca mamele purtătoare să beneficieze în România de un suport legal. Cu un singur lucru nu este de acord Şandru: acela de a remunera femeile care ajută un cuplu să devină părinţi.

Cerinţele sunt cam aceleaşi ca în ţările care au deja cadru legal: mama-surogat nu trebuie să aibă peste 35 de ani, iar cuplurile care apelează la ele trebuie să fi încercat minimum 12 luni să aibă un copil. Proiectul deputatei se află încă în dezbatere parlamentară.