Nimic nu a scăpat nemânjit de regimul comunist, instalat odată cu guvernul Dr. Petru Groza pe 6 martie 1945, așa că nici opereta nu a avut vreo șansă.
„Astăzi opereta, alături de celelalte genuri ale teatrului muzical, este chemată să servească interesele de clasă și mărețele idealuri ale oamenilor muncii în lupta lor pentru pace și socialism.
Astfel, opereta – valorificând ceea ce e pozitiv în tradiția operetei clasice, dar mai ales înoindu-se prin conținutul pe care i-l oferă viața bogată și ideile înaintate ale epocii noastre, și dezvoltând în mod creator specificul nostru național – are toate condițiile pentru a-și cuceri o popularitate cu mult mai largă decât în trecut și a ajunge la o mare înflorire, contribuind rodnic la educarea conștiinței și a gustului artistic al maselor largi de oameni ai muncii.
Desigur că pe acest drum, rolul cel mai însemnat le revine compozitorilor și scriitorilor care, urmând exemplul compozitorilor și scriitorilor sovietici, sunt chemați să contribuie la crearea operetei autohtone.
În trecut opereta românească nu s-a putut dezvolta pentru că primelor încercări, cum a fost valoroasa operetă „Crai nou” de Ciprian Porumbescu, le-a fost stăvilit drumul spre scenele noastre, care erau invadate de operele străine, pe gustul cosmopolit al burgheziei.
Astăzi această stavilă a fost înlăturată, odată cu dominația claselor exploatatoare, și creația autohtonă găsește un drum liber și favorabil dezvoltării sale.
Premiul de Stat pe care l-au primit recent creatorii celor două operete noi, scrise în ultimii doi ani (Ana Lugojana și N-a fost nuntă mai frumoasă, de Filaret Barbu, respectiv N. Kirculescu – n.red.) este o mărturie vie a înaltei prețuiri pe care regimul nostru o acordă muzicii creatoare în acest domeniu”.
Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric