Citeam acum câteva săptămâni (pe un site conservator din Statele Unite) că reclamele produse pentru marile corporații international nu mai au scopul de a ne vinde mărfuri de care nici nu ne-ar fi trecut prin cap că avem nevoie și se concentrează acum să ne “programeze” creierul în ceea ce privește minoritățile sexuale sau imigrația și diversitatea.
Exemplele folosite le cunoașteți, cred.
E vorba de ultimele reclame difuzate de cei mai mari producători mondiali de aparate de ras și băuturi carbogazoase.
Afirmația e, desigur, pertinentă, în ceea ce privește clipurile respective, dar nu e valabilă pentru alte reclame, mult mai periculoase, cele la medicamente, care au invadat pur și simplu ecranele televizoarelor din România. Aici e vorba numai de bani, foarte mulți bani, pe care „comercianții de boli inventate” îi câștigă cu prețul sănătății noastre.
Întregul mecanism al transformării temerilor noastre în profituri imense pentru Big Pharma este expus de Alain Cassels, un specialist în politica medicamentelor de la Universitatea Victoria din Canada, și Ray Moynihan, un jurnalist specializat în probleme de sănătate. Cartea lor " Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients " („Vânzând boala.Cum ne transformă companiile farmaceutice pe toți în pacienți”) arată clar că industria farmaceutică mondială, prin campanii de promovare concertate, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Miza este uriașă. Piața mondială de medicamente este estimată la 500 de miliarde de dolari annual, iar o mare parte din acești bani sunt câștigați de la oameni sănătoși prin metode care țin de exploatarea fricii.
Statele Unite sunt exemplul cel mai bun. Deși nu reprezintă decât 5 la sută din populația lumii, americanii primesc circa 50 la sută din medicamentele prescrise anual pe glob. O parte din vină o au medicii (motivați și ei de companiile farmaceutice). Cassels şi Moynihan susțin, însă, că și experţii medicali care redactează protocoalele de tratament sunt plătiţi de industria farmaceutică. Iaraceastă industrie are tot interesul ca protocoalele să favorizeze vânzările. Conform acestor protocoale, 90% dintre americani suferă de hipertensiune arterială; aproape jumătate dintre femeile din SUA suferă de disfuncţie sexuală feminine. iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Un alt autor, Jean-Claude St-Onge în cartea sa „Reversul pilulei”, susține că marile companii farmaceutice încearcă să ne inducă ideea că oricine simte la un moment dat o stare de rău e automat bolnav. Şi, bineînţeles, spune St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament.
Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv. De ce? În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permit medicilor să pună rapid un diagnostic, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată astfel medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive. Mai mult, societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-I că rata sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Concluzia o trage medicul Marton Winkler în postfața cărții “Inventatorii de boli” a lui Jorg Blech: “Dacă altădată puteam Spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate par să-și dorească să găsească o boală pentru fiecare medicament fabricat. Manipulându-i pe membrii influenți ai comunității medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet-încet limitele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterial etc) pentru a crește astfel numărul pacienților susceptibili de a fi tratați. Pentru că a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijească pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”.