În ziua de 23 decembrie, la orele 10, în preajma monumentului din faţa Aeroportului "Henry Coandă" a început comemorarea celor 52 de eroi morţi în timpul evenimentelor sângeroase din decembrie 1989.
Ceremonia a ţinut o oră şi a debutat cu o slujbă de pomenire ţinută de un sobor de preoţi în frunte cu P.S.episcopul vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul. După slujbă principalele instituţii ale statului au depus coroane de flori la monumental ridicat în memoria martirilor. Eroii au primit un omagiu printre alţii de la Administraţia prezidenţială, Senatul României, Ambasada Franţei.
La ceremonie au participat zeci de cadre militare cu grade superioare din conducerea instituţiilor de profil, numeroase rude ale martirilor şi membrii ai diferitelor asociaţii de revoluţionari.
Atmosfera a fost una selectă ca în filmele americane. Diversele formaţiuni militare, care au asistat la comemorare, erau îmbăcate şi instruite impecabil. Faţă de alţi ani nici una dintre persoanele oficiale prezente nu a contrariat asistenţa.
Şefii, sau reprezentanţii SRI, SPP, MAI, Jandarmerie erau oameni relativ tineri, sobrii, cu o ţinută ireproşabilă.
Dacă majoritatea asistenţei s-a recules cu demnitate în faţa monumentului şi a mormintelor unii revoluţionari, aparţinând diverselor organizaţii, şi-au exprimat nemulţumirile (în surdină) în legătură cu tăierea indemnizaţiilor. "Procesul a fost o mascaradă. Adevăraţii vinovaţi sunt liberi, bine-mersi" Florea Corneliu, preşedintele Asociaţiei de revoluţionari Aeroport Otopeni, a răspuns la câteva întrebări despre evenimentele din decembrie 1989.
EVZ: Ce lucraţi în decembrie 1989? Florea Corneliu: Eram controlor de trafic aici la aeroport şi vreau să vă spun că acest eveniment a fost o diversiune şi tinerii soldaţi au fost executaţi pentru că ei , în 21 decembrie, au refuzat să tragă la Inter. A doua zi noaptea au fost aduşi aici şi omorâţi.
Procesul cu ce s-a soldat? Cu mai nimic. Au fost doar doi condamnaţi cu pedepse nesemnificative. Locotenentul major Drăghia, comandantul dispozitivului de apărare a aeroportului şi generalul Drăghia, pe atunci colonel, şeful transmisiunilor. Drăghia a fost condamnat cu suspendare.
Cine sunt adevăraţii vinovaţi? Generalii Rus, Ghiţă şi Drăghia. După ce am văzut atunci şi după investigaţiile ulterioare.
Mărturii zguduitoare despre măcelul de la Otopeni: "Am fost trimişi la moarte!"
Unul dintre cele mai tragice momente al evenimentelor din decembrie 1989 a fost uciderea, în faţa Aeroportului Otopeni, a militarilor-elevi de la Şcoala de Subofiţeri din Câmpina (Unitatea Militară 0865), trimişi de comandanţii de atunci să apere principala poartă aeriană a ţării de presupuşii terorişti. Unii dintre martorii acelui eveniment susţin, şi astăzi, că tinerii au fost trimişi la moarte premeditat. "Alături de cele trei camioane, trebuia să plece alte câteva. Pe noi nu ne-a dus pentru a refuzat comandantul nostru de companie. În spatele autobuzelor cu care trebuia să mergem au fost găsiţi saci de plastic, ca aceia foslosiţi pentru cadavre. Practic, eram trimişi la moarte", a mărturisit unul dintre cei care au absolvit şcoala de subofiţeri.
Pe 23 decembrie 1989, 82 de tineri au fost trimişi spre Bucureşti. Argumentul acelei decizii, potrivit mărturiilor ulterioare date de cei implicaţi, a fost că în seara de 22 decembrie, generalul Iosif Rus, comandantul de atunci al Aviaţiei Militare, a aflat că Aeroportul Otopeni urma să fie atacat de terorişti. În jurul orei 22:00 el a luat legătura, pe telefonul guvernamental, cu generalul Grigorie Ghiţă, comandantul Trupelor de Securitate. Împreună cu acesta s-a decis ca, în sprijinul dispozitivului de apărare a aeroportului, să fie trimise două companii de la şcoala de subofiţeri. Sosite în apropierea Aeroportului Otopeni, cele trei camioane cu militarii de la Câmpina au fost întâmpinate de căpitanul Constantin Ionescu, ofiţerul desemnat să fie călăuza care urma să-i integreze pe nou-veniţi în dispozitivul de pază. Din păcate, această operaţiune de rutină a degenerat într-un haos generalizat. Nimeni nu a comunicat celor amplasaţi în dispozitivul de apărare că militarii de la Câmpina nu sunt terorişti şi au venit să-i ajute. Între timp, la televiziunea naţională se anunţa că "Trei camioane pline cu terorişti se pregatesc să ia cu asalt aeroportul Otopeni" şi se cerea să se intervină pentru apărarea acestuia. Vestea a ajuns şi la soldaţii care apărau, deja, aerogara. Camioanele au oprit în apropierea dispozitivului de pază, afară fiind, deja, întuneric. Când le-a zărit, locotenentul major Ionel Zorilă a tras un foc de avertisment şi, la nici câteva secunde, soldaţii pozitionaţi în faţa intrării în aeroport, dar şi cei aflaţi pe clădirea Departamentului Aviaţiei Civile au feschis focul. În minutele de groază care au urmat, 40 de militari au fost ucişi, iar alţi 10 au fost răniţi. 22 au murit pe loc, iar alţi 18 au fost executaţi în timp ce erau cu mâinile ridicate, la somaţia celor de la aeroport. În ploaia de foc a mai nimerit şi un autobuz în care se aflau mai mulţi angajaţi civili. Opt dintre oamenii aflaţi în el au murit. Au fost luaţi prizonieri 22 de militar şi dusi în aeroport, unde au fost bătuţi şi înjuraţi pe motiv că sunt terorişti şi ar fi vrut să îl apere pe Ceauseşcu. Abia după câteva ore de chin, supravieţuitorii masacrului au fost incluşi în celelalte unităţi militare care participau la apărarea aeroportului. Li s-a spus, nonşalant, că totul a fost o greşeală.