Agentia bulgara de stiri Novinite, pe site-ul propriu, a lansat o serie de pacaleli careia i-au cazut victima ieri colegii de la Mediafax.
Jurnalismonline.ro relateaza ca pe Novinite.com au aparut ieri trei stiri amuzante, anume ca Bulgaria introduce testele ADN obligatorii pentru tati, ca europarlamentarii au eliminat restrictiile impuse rachiului bulgaresc dupa o degustare petrecuta la Bruxelles si ca doi patinatori s-au casatorit in secret.
Stirile au ajuns pe fluxurile Mediafax, dupa care s-a dovedit ca Novinite lansase astfel de gogosi pe site-ul propriu pentru a marca 2.000 de numere ale propriului ziar electronic, iar Mediafax a revenit ulterior cu un fel de erata.
In sens clasic, agentiile de presa cauta credibilitatea, dar doua dintre ele au fost angrenate intr-o poveste cu "fonfleuri". Explicatia e simpla: Novinite a scris gogosile din amuzament, iar Mediafaxul le-a preluat cu zambetul pe buze.
Reiese ca si seriosii redactori de externe ai agentiilor de presa simt nevoia sa se distreze din cand in cand (chiar daca cei de la Mediafax plang, in momentul de fata), la fel cum si publicul vrea s-o faca.
Presa bulgara e experta in gogosi, iar asta s-a dovedit si la alegeri, cand diferite mass-media au difuzat rezultatele sondajelor, inainte de termenul legal, sub forma unor buletine meteo de felul: "Caldura inumana la Sediul Partidului Socialist - 80,5¼C - versus 19,5¼C la Siderov".
Sau ca topuri de carti, unde "Numele trandafirului" (Eco, dar si sigla socialistilor) bate tot cu 80,5% "Mein Kampf" (pentru Siderov, contracandidatul de extrema dreapta).
Povestile si povestea povestilor au un talc destul de clar: atat cititorii, cat si ziaristii sunt adesea mai interesati de simplul amuzament decat de adevarurile necesare, dar greu de digerat.
Pe masura ce societatea devine mai prospera, gluma si fictiunea tind sa ia locul realitatii in mass-media, deoarece consumatorii acesteia nu mai sunt indignati de viata.
In definitiv, nici Mediafax, nici Novinite n-ar fi interesat, ca nume, cititorii romani, daca nu ar fi fost legate de toate aceste povesti amuzante. Sau, in alti termeni: ce e mai interesant chiar in textul de fata, constatarea ca presa se transforma in fictiune sau colectia de anecdote?