Să-l însoțim azi pe ziaristul Alex F. Mihail în raita lui prin periferiile Bucureștiului interbelic, păstrând limba în care articolul a fost publicat în Realitatea Ilustrată:
Tot în goană să mai dăm o raită pe la insulele şi povârnişurile de la Ciurel, cu pomi bătrâni...
Se poate vedea acolo o adevărată pădurice, cu poene, unde pasc vaci tiroleze (se pare ale unor lăptari), ştrand de nisip, poduri, maluri înalte şi abrupte ale râului, cu apa curată, nemurdărită de sutele de mii de oameni ai „cetăţii Dâmboviţei”... pescuitori cu năvodul şi undiţa...
Atâtea colţuri pitoreşti şi idilice...
Nu merge tramvayul până acolo. Nici măcar şosea cum se cade nu-i. Te apropie însă autobuzul No. 8, iar cu tramvayul abea ajungi până la Grozăveşti...
Un loc pitoresc al Bucureştilor, unde o asociaţie de capitalişti, făcând instalaţii moderne, ar putea organiza cel mai apropiat și probabil cel mai frumos loc de excursie pentru bucureşteni.
Vizitarea Ciurelului e o surpriză pentru orice iubitor de natura.
Spre bariera Rahovei se spune că locuesc mulţi scandalagii şi pungaşi.
Se poate! Deşi se semnalează destule furturi, totuşi oraşul s-a întins mult în partea asta. S’au construit multe case noi; mulţi din centru, fugind de chiriile scumpe, s’au refugiat spre periferie, fie în calitate de chiriaşi, fie clădindu-şi chiar câte-o căsuţă.
Spre capătul Bulevardului Pake şi şoseaua Iancului sunt case al căror acoperiş ne-ajunge până la umăr.
Asemenea case se mai zăresc şi prin cartierul Dudeştilor: în mijlocul câte unui teren vast, vezi câte-un bordeiu stingher... Totuşi noul bulevard, larg şi bine pavat, a deschis foarte mult cartierul.
Unele părţi de pe la periferia oraşului încep să se modernizeze.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric