Şi-a mutat profesia de medic la jurnalele de ştiri, unde ne-a obişnuit să ne arate că moldovenii beau de-ajung în comă la spital. Anul trecut, a plimbat triumfător la TV recordul în România la alcoolemie, şapte şi ceva la mie.
Are un pic peste un metru jumate, iar dacă îl vezi de la spate ai spune fără dubiu că e un puşti de până-n 15 ani care se joacă de-a doctorul. În luna ianuarie a făcut 42 de ani. Un pic lăudăros, spune că a primit cel mai frumos cadou: asistentele de la Spitalul de Urgenţă "Sfântul Ioan" din Iaşi i-au scris pe o diplomă că e cel mai bun şef din câţi există. El ar vrea totuşi să le corecteze. "Eu nu sunt şef. Sunt un lider."
Zice că e şi un bun comunicator. Poate de aici a pornit nebunia cu desele apariţii la televizor, deşi, un pic încurcat, spune că îl cam agasează ziariştii. "Nu e uşor să te sune chiar şi noaptea", spune Ciuhodaru. Chiar dacă jurnaliştii ştiu că el funcţionează ca un motor de presă, mulţi dintre pacienţii lui ajungând subiect de ştiri, neagă că îi filmează şi îi fotografiază în scopuri mediatice. "Şi eu, ca şi alţii, am nevoie la un moment dat de dovezi. Fiind o unitate de urgenţe, unii care ajung aici sunt beţi sau inconştienţi şi, în lipsa acordului lor, trebuie să iau decizii urgente, cum ar fi amputarea unui braţ. A doua zi, eu trebuie să-i explic de ce n-o mai are".
Imaginile, spune el, îi folosesc şi la organizarea echipei de rezidenţi, asistenţi sau infirmiere. "Nu-mi place cum s-a mişcat cutare la urgenţa aia? Îi arăt filmul şi-i spun «Tu trebuia să stai aici, să faci aia şi aia!» Eficient, nu?".
"Spitalul de Urgenţă sunt eu"
Părerea excelentă pe care o are despre el minimalizează însă şi efoturile colegilor alături de care, de multe ori, reuşeşte să rezolve anumite cazuri. Grandoman, Ciuhodaru spune: "Spitalul de Urgenţă sunt eu", însuşindu-şi pe lângă asta bunul mers al lucrurilor la UPU. Are însă o singură problemă: e medic, dar nu lucrează propriu-zis într-un spital, ci mai degrabă într-o hrubă cu câteva paturi şi o cameră de gardă, unde mai pune geană pe geană între două cazuri spectaculoase. E îmbrăcat în uniforma albastră, iar în picioare poartă o pereche de tenişi albi, numai buni pentru sprinturi între clădirile spitalului. L-aţi văzut, probabil, la ştiri, umblând cu umbrela pe holuri, cât să arate televiziunilor că e nasol la el în spital. Plouă, ninge, cad pereţi, tavane, iar în zilele aglomerate e nevoit "să cazeze" trei pacienţi într-un pat.
Pacienţii care bat recorduri
E greu de imaginat cum o unitate medicală atât de mică poate genera atât de mult conţinut pentru jurnalele de ştiri. Ciuhodaru a demonstrat că poate găsi oricărui caz clenciul care să-l facă automat ştire. A avut, acum ceva vreme, un pacient care venise la spital cu trei degete într-o pungă. Un prânz bun pentru tabloide. Altul venise cu un macrou congelat legat de piciorul pe care şi-l hăcuise cu o drujbă. "Ca-n «Ultimate Survival»", compara Ciuhodaru.
A măsurat alcoolemii până i s-a dat aparatul peste cap la 7 şi un pic la mie, iar pe puştanii care au fumat salvie i-a apostrofat în faţa camerelor. Uneori, e la câte două emisiuni în acelaşi timp. În direct de la parlament, iar la alta, la spital, în uniformă, vorbeşte despre românii care au mâncat de-au rupt de Sărbători sau despre ăia care nu şi-au dozat şpriţul cât să n-ajungă la spital din cauza lui.
Crede că formează opinii
Eficiente sunt pentru Ciuhodaru şi canalele adiacente televiziunii: blogul şi reţeaua de socializare Facebook. Pentru el, ambele au fost un motiv să se pună la punct cu tehnologia. Pe blog, de exemplu, şi-a desfăşurat o mică parte din campania electorală pentru parlament. A mers prin cartiere, a dat mâna cu alegătorii, hop, în două ceasuri tot ce bifase în ziua respectivă ajungea pe blog.
De ceva vreme însă, activează pe platforma on-line a Colegiului Medicilor. Orice comunicat de presă ajunge acolo. Recunoaşte că şi le scrie singur, le bibileşte, mai ataşează o poză, apoi îi dă drumul în on-line. Pe Facebook s-a împrietenit rapid cu peste 1.000 de utilizatori. Dezbate problemele sănătăţii în România, face public un amendament, răspunde comentariilor. Cumva, face şi asta parte din meserie.
Primul scandal
Anul trecut, presa locală din Iaşi relata faptul că unul dintre pacienţii care a trecut prin mâna lui Ciuhodaru ameninţa că îl dă în judecată pentru că, fără acordul lui, doctorul a decis că e un subiect numai bun pentru ştirile din prime-time. Acuzat că a oferit presei fotografii, ba chiar imagini filmate în spital de o asistentă, pacientul era foc şi pară pe Ciuhodaru. Doctorul "nu ştiu, nu recunosc" spune că n-a existat vreodată acest pacient, ba chiar presa locală duce cu el un război de uzură.
Chiar şi aşa, spune el, informaţiile care transipră din spital spre ziarişti sunt întotdeauna incomplete şi respectă deontologia medicală. "Numele lor au doar iniţiale, pozele sunt de multe ori generice", spune doctorul. Cât ajută însă mediatizarea şi care ar fi scopul real al acestui lucru? Popularizarea ştiinţei sau, dimpotrivă, consolidarea imaginii de deputat? "Ciuho" spune, a zecea oară, că n-are nevoie de imagine.
"Am pacienţi pe care i-am salvat şi care, la plecare, trec să-mi spună «Mulţumesc, doctore!» Ce imagine îţi mai poţi face pe lângă asta?". A refuzat vreodată vreo intervenţie într-o emisiune? "Da, dar când au fost situaţii excepţionale. Trebuia să merg la ziua de naştere a unui prieten". în rest, nu ratează nicio invitaţie.
Ştirile de la ora 5 erau rezervate Spitalului de Urgenţă Iaşi
Paul Sîrbu, directorul medical al Spitalului Sfântul Ioan din Iaşi, spune că Ciuhodaru şi-a mutat, cumva, meseria la televizor. L-a deranjat faptul că, atât timp cât urgenistul a fost purtător de cuvânt al spitalului, ştirile de la ora cinci erau rezervate Unităţii de Primire Urgenţe.
Ca mulţi alţii, şi Sîrbu crede că a fost un joc de a-şi atrage capitalul de imagine. "Urmărind ştirile alea pe care le furnizează ziriştilor, e posibil să-ţi faci impersia că Ciuhodaru e salvatorul omenirii. Credeţi că la Timişoara nu sunt cazuri interesante? Ba sunt, dar nu există dorinţa asta de a mediatiza, de a-ţi transforma funcţia de comunicator medical în meserie. Un pacient care ajunge stă maximum un sfert de oră la Urgenţă şi, probabil, 10 ore într-o operaţie la care nu asistă Ciuhodaru", spune Sîrbu.
Colegul lui Ciuhodaru confirmă că au existat mai multe plângeri la Colegiul Medicilor împotriva urgentistului, ba chiar a fost rugat să renunţe la a-şi filma pacienţii. "De Revelion, am fost amândoi la spital. I-am spus şi eu «nu mai filma pacienţii!» N-a vrut să se oprească". Varianta vizionării filmelor pentru a mobiliza echipa de rezidenţi şi asistente nu i se pare însă nici plauzibilă, nici eficientă. "Eu sunt de acord cu tehnologia, dar medicina este o ştiinţă care se învaţă în continuare din cărţi. Eu nu-mi filmez rezidenţii în sala de operaţii ca să le spun apoi dacă au greşit", spune chirurgul.
"Vorbeşti la televizor în momentul în care ai ceva de spus"
Un al comunicator medical, Nicolae Bacalbaşa, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă Galaţi, vrea să fie rezervat. Spune că Ciuhodaru nu face rău în a-şi promova meseria, atât timp cât nu încalcă drepturile pacientului. Nici desele apariţii ale colegului de la Iaşi nu-i dau de gândit. "Vorbeşti la televizor în momentul în care ai ceva de spus. E ca la cerere şi oferta. Eşti solicitat, trebuie să oferi", spune Nicolae Bacalbaşa.
"Nu-şi poate forma o clientelă"
Analistul media Iulian Comanescu spune că nu l-a urmărit înedeaproape pe medicul Ciuhodarul. Îl ştie ca fiind "doctorul care umblă cu stetoscopul la gât, ca o talangă". Cu toate astea, este convins că demersul urgentistului are ca scop îmbunătăţirea imaginii politice.
"Prespunând că Ciuhodaru mai face ceva apropiat de medicină, e de notorietate faptul că la urgenţă, specialitatea lui, nu plouă cu plicuri cu bani. În plus, Ciuhodaru nu-şi poate forma şi creşte o clientelă, ca un specialist la modă, cu televizorul. Şi dacă vorbeşti despre tot şi toate, nu prea ai cum să-ţi conturezi o imagine de specialist în ceva".