Cioran: "Acest blestemat, acest splendid Răşinari". FOTOREPORTAJ din locurile unde filosoful şi-a petrecut tinereţea

Imagini din satul natal al lui Emil Cioran şi gânduri ale filosofului faţă de locurile şi oamenii de-acasă

„Cea mai mare ruptură pe care am trăit-o a fost aceea din 1920, când a trebuit să-mi părăsesc satul natal, din Carpaţi, ca să merg la liceu, la Sibiu. Au trecut mai bine de patruzeci de ani de-atunci şi tot nu pot uita sfâşierea înstrăinării pe care o simţeam atunci şi pe care, sub altă formă, o simt şi azi”. (EMIL CIORAN, Caiete, notă din ianuarie 1962) „Tot ce priveşte satul nostru mă tulbură profund; în acelaşi timp am un sentiment de irealitate, de ceva vag, îndepărtat, ca dintr-o altă viaţă”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, septembrie 1971) „Cât aş vrea să revăd străduţă de străduţă, colţişor de colţişor, acest blestemat, acest splendid Răşinari, şi să încheiem ziua în vreo cârciumă, dacă mai există aşa ceva!”(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, martie 1973) „Cu timpul, dragostea mea pentru Sibiu şi împrejurimile lui, pentru Răşinari în primul rând, e în creştere. E ca şi cum din viaţă n-ar merita să se păstreze nimic în afară de tinereţe, de copilărie vreau să zic”(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, august 1975)  

• Comuna Răşinari, la un secol de la naşterea lui Emil Cioran

Profesorul belgian Eugène van Itterbeek, directorul Centrului de Cercetare "Emil Cioran"

Începând din 1994, Eugène van Itterbeek primeşte corespondenţa la Cisnădioara

La Cisnădioara, Van Itterbeek a început să-şi scrie jurnalul, "Jurnalul românesc", ajuns la al treilea volum şi depozitat într-un fost grajd al casei pe care belgianul a cumpărat-o de la nişte saşi

Pisicile, tovarăşi de toată ziua ai profesorului

Van Itterbeek, iritat de nepăsarea autorităţilor faţă de Colocviile "Emil Cioran"

Bustul de ipsos al filosofului, ştirbit de concursurile de tir ale copiilor din Răşinari

Primarul Bogdan Bucur conduce Răşinarii din 2008

Dacă planurile primăriei reuşesc, lângă statuia lui Octavian Goga, din faţa Căminului Cultural, ar putea fi amplasat un bust durabil al filosofului

Casa familiei Barcianu, un neam de preoţi ortodocşi şi oameni politici, îi stârnea multe amintiri lui Cioran

„Ca să-ţi spun drept, singura casă din Răşinari în care mi-ar fi plăcut să locuiesc e casa lui Barcianu – are grădină şi e izolată”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Aurel Cioran, 24 decembrie 1970) „M-a durut să aflu că priveliştea din jurul proprietăţii Barcienilor a fost desfigurată. Era singura casă din lume în care mi-ar fi plăcut să mă retrag. Avea poezie şi un farmec care să-mi amintească de universul lui Turgheniev”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Aurel Cioran, 3 decembrie 1973)

„(...) Aş putea trăi la Răşinari dac-aş avea casa Barcienilor, cu grădina, pârâul, cetăţuia şi celelalte. Am o amintire foarte vie despre acest colţ romantic”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, 28 septembrie 1974)

Cortegiu funerar mergând spre cimitirul Răşinari

Preotul Nicolae Streza, micul efectiv de ovine al gospodăriei sale şi un banner uriaş cu Mircea Geoană, foarte folositor la apărarea lemnelor de ploaie

Nicolae Streza, citind – pe versantul opus Coastei Boacii – articolele pe care presa sibiană le-a dedicat în ultimele zile lui Emil Cioran.

„Peisajul e o chestie capitală. Când ai apucat să trăieşti la munte, tot restul pare de o mediocritate fără pereche. Pentru că acolo este o poezie primitivă. Trebuie să mărturisesc că pentru mine Coasta Boacii a fost capitală. Mergeam acolo şi dominam satul”. (EMIL CIORAN, Interviu acordat lui Gabriel Liiceanu, 1990)

Părintele vorbeşte înflăcărat despre pasiunea lui pentru Cioran

Unul dintre puţinii băieţi Cioran din comuna Răşinari

Familia tânărului este proprietara unei pensiuni botezate "Cioran" şi cotată la trei margarete

În cavoul familiei Cioran din Răşinari sunt înmormântaţi părinţii şi fratele filosofului

„Pe 18 ale lunii, moartea tatei. Nu ştiu, dar simt că îl voi plânge altă dată. Sunt atât de absent pentru mine însumi, că nu găsesc putere nici măcar pentru un regret, şi-am căzut atât de jos, că nu mă pot ridica la înălţimea unei amintiri sau a unei remuşcări” (EMIL CIORAN, Caiete, notă din decembrie 1957)

„Am primit azi scrisoare cu fotografia tatii. În cea mai mică, l-am găsit aproape neschimbat, doar puţin îmbătrânit; în cealaltă, luată la catedrală, l-am regăsit cu greu, căci trăsăturile exprimă seninătatea teribilă a veşniciei” (EMIL CIORAN, scrisoare către mama sa, Elvira Cioran, la o lună după moartea tatălui, ianuarie 1958)

„Sunt nemângâiat că n-am putut s-o revăd pe mama. Ştiam că nu mai are mult; la drept vorbind, mă aşteptam în fiecare zi să primesc cumplita veste. – În acelaşi timp, mă întreb ce rost ar mai fi avut s-o revăd, după atâţia ani de despărţire. Poate că, întâlnindu-ne pe stradă, nici nu ne-am fi recunoscut! (…) Mama a fost o fiinţă deosebită. Era într-adevăr cineva. Mi-e foarte greu să mi-o închipui bătrână. Cu ea, piere pentru totdeauna o parte din viaţa noastră”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Aurel Cioran, octombrie 1966)

„Tot ce am în mine bun sau rău, tot ce sunt, îmi vine de la mama. I-am moştenit bolile, melancolia, contradicţiile, totul. Fizic, îi semăn leit. Toată fiinţa ei s-a agravat şi s-a exacerbat în mine. Sunt izbânda şi înfrângerea ei”. (EMIL CIORAN, Caiete, notă din octombrie 1966) Mormântul Paraschivei Macarie (născută Ciucianu) – consăteană şi amică din adolescenţă a lui Emil Cioran

„Am primit, cu mare întârziere, fotografia aceea frumoasă cu d-şoara sau d-na Ciucianu. Îţi mulţumesc. Am cunoscut-o, am şi dansat cu ea o noapte întreagă şi apoi – împreună cu fratele ei (?) – ne-am plimbat prin cimitirul din Răşinari. Era fermecătoare”. (EMIL CIORAN, Scrisoare către Aurel Cioran, decembrie 1971) Iacob Ciucianu, fratele Paraschivei - remarcabil medic veterinar din Mărginimea Sibiului - a fost unul dintre prietenii din copilărie ai lui Cioran.

Casa în care a copilărit Cioran, fotografie panoramică

„Ce-o să faci cu casa părintească? E de-nţeles că nu-ţi vine să te reîntorci acolo singur, dar s-o abandonezi mi se pare un act de infidelitate. Îţi mărturisesc că de-am fi păstrat-o pe-a noastră aş fi fost tentat să vin acolo să stau din când în când”. (EMIL CIORAN, Scrisoare către Bucur Ţincu, iunie 1972)

Cimitirul din Răşinari, fotografie panoramică

„Îmi amintesc atât de clar de cimitirul din Răşinari, încât aş putea să-ţi descriu locul cutărui sau cutărui mormânt”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Aurel Cioran, 3 decembrie 1973)

• FOTOGRAFII: SEBASTIAN MARCOVICI

VEZI ŞI:

• Comuna Răşinari, la un secol de la naşterea lui Emil Cioran