Se estimează că, acum 170 de ani, circa un milion de oi erau în zonă. Curios este că ciobanii care le însoțeau se deplasau pe niște picioroange, ca la circ, care le ofereau atât avantajul că aveau o vizibilitate mult mai bună cât și pe acela că se fereau de noroi, terenul fiind unul ușor inundabil.

De altfel, în zilele ploioase, toți locuitorii mergeau pe picioroange pentru a se feri de noroi.

Unde mai pui că picioroangele, lungi de circa 1,5 metri, îi ajutau să se deplaseze cu viteză, oamenii putând ține astfel
pasul cu caii. A devenit, mai ales pentru poștași, un accesoriu indispensabil.

Din păcate, această metodă de deplasare s-a pierdut. Plantațiile de pin au modificat peisajul, astfel ca picioroangele
nu doar că au devenit inutile, dar chiar încurcau.

Ciobanii au coborât de pe picioroange și au plecat să-și vadă de oile lor în alte părți ale Franței.

Te-ar putea interesa și: