Noua animaţie 3D „Coraline” este un film pentru toată familia, care ne face părtaşi aventurilor unei fetiţe care intră într-o lume paralelă.
Animaţia, o adaptare a romanului semnat de Neil Gaiman, spune povestea lui Coraline (voce: Dakota Fanning), o fetiţă neglijată de părinţi, care intră în ceea ce va crede iniţial că este cea mai bună dintre lumile posibile. Departe de a fi o poveste clasică Disney, „Coraline” are şi momente de tensiune care îi vor speria puţin pe cei mici şi îi vor ţine în priză pe cei mari.
Aventurile micuţei încep când se mută împreună cu părinţii într-o casă veche, locuită de chiriaşi care de care mai bătrâni, plictisitori şi plini de tabieturi. Singurul prieten de vârsta ei este antipaticul Wybie (Robert Bailey Jr.), a cărui bunică este proprietara imobilului.
Micuţa îşi mai alungă plictiseala cu două obiecte ciudate pe care le-a găsit în camera ei: o păpuşă cu nasturi în loc de ochi şi o cheie care se dovedeşte a fi calea de acces către un univers paralel.
Coşmar cu nasturi
Odată trecută de poarta magică, Coraline se trezeşte într-o variantă îmbunătăţită a vieţii ei. Chiriaşii sunt simpatici şi o distrează tot timpul, iar părinţii (care au nasturi în loc de ochi) îi acordă toată atenţia din lume.
Un singur personaj îi tulbură visul: amicul Wybie care este îngrozit şi nu poate vorbi. De-abia atunci protagonista îşi dă seama că realitatea virtuală nu este atât de încântătoare precum pare.
Amatorii de animaţie vor fi pe deplin satisfăcuţi. Lumea micuţei Coraline este reprodusă în cele mai mici detalii: păpuşi mişcate centimetru cu centimetru, în platouri de filmare gigant, la care se adaugă şi miracolele tehnologiei digitale. Filmul oferă o perfectă îmbinare a tehnicilor clasice de animaţie cu mijloacele moderne ale sistemului 3D.
Poveste de la fiică la tată
Aventurile Coralinei au trecut prin multe încercări până să ajungă pe marele ecran. Începuturile poveştii se află în anii ’90, când scriitorul Neil Gaiman asculta poveştile inventate de fiica sa, Holly. Toate aveau cam acelaşi scenariu: mămicile unor fetiţe pe nume Holly erau răpite de nişte vrăjitoare care le furau apoi chipul.
Iniţial, Gaiman s-a gândit să-i cumpere fiicei sale această poveste însă a descoperit că niciun coleg de breaslă nu speculase o astfel de intrigă. Aşa se face că Neil s-a apucat să scrie el însuşi povestea. După ce a redactat câteva capitole, a lăsat baltă proiectul. Abia după şase ani, scriitorul s-a întors la masa de scris. Motivul: soţia i-a mai dăruit o altă fiică, Mady. Cartea a fost gata în 2000 şi publicată în 2002, când s-a transformat rapid într-un bestseller. A fost tradusă în 30 de limbi şi vândută în peste un milion de exemplare.