Cine au fost mezii. Apariția perșilor și evreii. Cum a ajuns Iranul forța cea mai de temut în Orientul Mijlociu?
Mezii și perșii au fost atestați istoric în Podișul Iran. Inițial, mezii locuiau în nord-vestul Podișului Iran, iar perșii în sud-vestul acestuia. Faptul că grecii vor numi războaiele greco-persane drept „războaiele medice” se datora faptului că ei i-au cunoscut prin coloniile lor micro-asiatice mai întâi pe mezi, care apoi au fost asimilați de perși. Evenimentul istoric, numărul 78 dedică un articol special acestui aspect al istoriei universale. Revista poate fi comandată online, făr taxe de livrare de pe edituradecarte.ro sau poate fi găsită la chioșcurile de difuzare a presei,
Mezii, primii în Podișul Iran
Regele asirian Assur-ah-iddin (681-669 î.Hr.), este, de regulă, suveranul mesopotamian în timpul domniei căruia ar fi fost atestate primele atacuri ale populației medice. Assirienii aveau însă o înțelegere cu triburile scitice de origine iranică, iar acestea, conform acestei înțelegeri, s-au opus cu succes triburilor medice.
Circa o jumătate de secol mai târziu, în anul 615 î.Hr., regele mezilor Cyaxares s-a considerat suficient de puternic să atace din nou Assiria, fiind aliați cu un alt dușman al Assiriei, chaldeenii. Chaldeenii se infiltraseră deja în Noul Imperiu Assirian (al treilea stat assirian) și făcându-se joncțiunea dintre chaldeenii din interior și cei din exterior, s-a ajuns la dispariția Assiriei și la apariția Noului Babilon.
Drept mulțumire, mezii au primit drept de stăpânire asupra nordului Mesopotamiei. Ei îi țineau în dependență pe perși, reușind să distrugă primul stat armean din istorie, numit Urartu.
Mezii, supuși de perși. Debutul statului persan
La 28 mai 585 î.Hr., a avut loc o confruntare dintre mezi și lydieni. Atunci, s-a produs eclipsa de Soare care a fost prezisă de către filosodul Thales din Milet. Faptul că „a fost furat Soarele”, i-a speriat atât de tare pe combatanți încât bătălia s-a terminat nedecis! Ambele forțe au rămas cu posesiunile anterioare luptei. Abia trei ani mai târziu, în 583 î.Hr., se va reglementa frontiera la Halyes. După moartea lui Cyaxares, i-a succedat Astyages (582-550 î.Hr.). A fost ultimul rege med care a trebuit să se lupte cu perșii din sud-vest.
Perșii (Parsu, Persua) erau coduși de regele Ahmenes iar centrul lor politic era Parsumash (Persepolis, oraș-capitală, situat la nord de Susa). Ahmenes, creditat cu fondarea Dinastiei Ahemenide și urmașii lui s-au emancipat de sub suzeranitatea neamului elamiților, în secolul VII î.Hr.
Ajungând în Provincia Shiraz, perșii au acceptat suzeranitatea regelui Astyages. Evident, nu pentru mult timp, pentru că în anul 556 î.Hr., regele perșilor Cyrus cel Mare (556-530 î.Hr.) s-a revoltat și a reușit să lichideze controlul mezilor. El a unit cele două popoare, a ocupat întreg vestul Asiei și a luat obiceiul de a purta în semn de respect, „haina medică”, o haină cusută cu fir de argint care strălucea atât de tare la soare, încât purtătorul ei părea învăluit în lumină. Se năștea astfel, statul perșilor care va ajunge în vecinătatea Noului Babilon, Feniciei, Egiptului și lumii grecești coloniale micro-asiatice.
Deși azi nu se înțeleg, perșii îi lasă pe evrei să revină în Palestina!
Rând pe rând, regatele și imperiile cad ca popicele lovite de o minge abil aruncată. Regatul Lydian al lui Cressus, Imperiul Neo- Babilonian (538 î.Hr.) și Egiptul faraonic (525 î.Hr.) încetează să mai existe. Perșii au decis eliberarea evreilor din „captivitatea babilonică”. Li s-au restituit obiectele de cult, „tablele legii”, „chivotul întâlnirii” și au primit dreptul de a reveni la Ierusalim.