E cea mai vorbită limbă din lume, fiind limba oficială în Republica Populară Chineză, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore. De asemenea, este una din limbile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. Din populația Chinei, aproximativ 95% sunt vorbitori de chineză.
Limba chineză a fost desemnată ca una dintre limbile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite de la începuturile constituirii acesteia. Este una dintre limbile cele mai vechi și cele mai vorbite din lume, fiind în prezent vorbită de peste un miliard de oameni.
Pentru prima dată
Ziua limbii chineze este marcată, la 20 aprilie, la recomandarea Națiunilor Unite pentru a sublinia contribuția literaturii, poeziei și limbii chineze în cultura lumii. Ea a fost stabilită în 2010 de către Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
A fost sărbătorită pentru prima dată la 12 noiembrie 2010, la sediul central al ONU din New York, ca parte a inițiativei "Zilele limbilor ONU", iar începând cu anul 2011 a fost schimbată în 20 aprilie.
Celebrarea zilei a vizat promovarea multilingvismului, diversitatea culturală și utilizarea egală a celor șase limbi oficiale ale ONU, care includ engleză, franceză, rusă, spaniolă, arabă și chineză, potrivit www.un.org.
Personaj mitologic
În această zi ONU și organizațiile sale afiliate organizează evenimente care prezintă frumusețea și istoria culturală bogată a limbii chineze.
Ateliere de lucru și seminarii la care sunt invitați importanți autori chinezi, poeți și caligrafi deslușesc din tainele acestei limbi. Concerte cu muzica chineză, spectacole de arte marțiale și expoziții de caligrafie au loc în întreaga lume.
Celebrarea zilei a fost stabilită pentru a avea loc, în fiecare an, în perioada Guyu/Guyu ("Ploile cerealelor"), a șasea dintre cele 24 de perioade solare create din timpuri străvechi pentru ghidarea activităților agricole, care corespunde datei de 20 aprilie în calendarul gregorian.
Această zi aduce și un omagiu personajului mitologic chinez Cangjie sau Cang Jie, care a inventat caracterele chinezești în urmă cu circa 5.000 de ani. Se spune că cel care „a inventat” limba chineză” ar fi fost istoricul oficial al Împăratului Galben. Metoda Cangjie de scriere pe computer îi poartă numele.
Destul de complex
Pe teritoriul Chinei se vorbesc mai multe dialecte chineze, care din anumite puncte de vedere ar putea fi interpretate ca limbi înrudite. Diferențele dintre dialectele chineze fac imposibilă înțelegerea verbală, fiind comparabile cu diferențele dintre limbile romanice. Pe de altă parte, scrierea este comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezești indică numai sensul, nu și rostirea. Astfel, doi chinezi vorbind dialecte diferite se vor putea înțelege în scris, chiar dacă nu se pot înțelege verbal.
Relația dintre chineza vorbită și cea scrisă este destul de complexă. Variantele vorbite au evoluat diferit, în timp ce limba scrisă s-a schimbat mult mai puțin. Literatura clasică chineză a început în perioada cunoscută ca "Primăvara și Toamnă", cu toate că s-au descoperit înregistrări scrise începînd cu secolele XIV î.Hr. pe oasele oraculare a dinastiei Shang. Caracterele chinezesti au evoluat de-a lungul timpului de la formele primitive de hieroglife. Ideea că toate caracterele chinezesti sunt fie pictografe sau ideografe este una greșită: cele mai multe caractere combină elementul fonetic, și sunt compuse din componente fonetice și radicali semantici. În prezent, există două sisteme de caractere chinezești. Sistemul tradițional, folosit în Hong Kong, Taiwan, Macao (cu excepția Singaporului și Malaisia) de chinezi în afara Chinei continentale. Formele de caractere standardizate datează de la sfârșitul dinastiei Han. Sistemul simplificat de caractere chineze, elaborat de conducerea Republicii Populare Chineze, în 1954 a promovat o alfabetizarea în masă, cu o simplificare a simbolurile tradiționale, prin reducerea numărului de ștrihuri, multe forme amintind stilul rapid de scriere a caracterelor prescurtate.