Patriarhul Teoctist a plecat ieri la cele vesnice, la intalnirea cu Dumnezeu, pe care l-a slujit peste opt decenii. Va ramane in istoria Romaniei drept cel care a contribuit la dialogul ecumenic, sub patriarhatul sau Papa Ioan Paul al II-lea facand istorica vizita din luna mai 1999.
Seful Bisericii Ortodoxe Romane a decedat ieri, la varsta de 92 de ani, in urma unui stop cardiac aparut pe fondul unor complicatii dupa incheierea unei interventii chirurgicale. Suferea de prostata si a fost operat la Institutul Clinic Fundeni.
Patriarhul Teoctist s-a internat duminica seara pentru a fi operat de adenom de prostata. Interventia chirurgicala a inceput ieri-dimineata, in jurul orei 8.30, si a durat doua ore, pana in jurul orei 10.30.
Suferea de prostata de 20 de ani „Dupa operatie, patriarhul a fost dus la terapie intensiva. La 12.30 a inceput sa tuseasca si sa aiba tulburari respiratorii si de ritm cardiac. Am crezut ca poate fi redresat rapid, dar la ora 17.00 a facut stop cardiac”, afirma medicul Ionel Sinescu, seful Centrului de Chirurgie urologica si transplant renal de la Institutul Fundeni.
Echipa medicala de la Sectia de terapie intensiva a incercat sa-l tina in viata pe Teoctist vreme de patru ore si jumatate. Din pacate, efortul medicilor a fost in zadar.
In mod normal, operatia de prostata prezinta un risc mediu. Varsta inaintata a Patriarhului, insuficienta cardiaca de care suferea si modificarile de la toate vasele de sange au condus insa la deces.
Patriarhul Teoctist suferea de afectiuni ale prostatei de 20 de ani. In ultimii ani, acesta urina foarte des, avea o iesire la fiecare 30 de minute. Acest lucru il deranja foarte rau, facandu-l aproape sa nu se poata odihni deloc noaptea, a povestit pentru „Evenimentul zilei” o sursa medicala din Institutul Fundeni.
Canoanele interzic autopsia
„Tot sistemul cardiovascular era afectat. Din aceasta cauza au aparut complicatiile. La cateva ore dupa interventie a fost o suita de evenimente cardiace. Unele au raspuns la tratament, dar, in final, inima s-a oprit”, a declarat Dan Tulbure, seful clinicii Anestezie si Terapie Intensiva din cadrul Institutului Clinic Fundeni.
In timpul interventiei chirurgicale, preotii de la capela Institutului Fundeni au tinut o slujba. Ieri-seara, in jurul orei 18.30, cinci preoti, insotiti de un agent de paza, au sosit la institut cu vesminte preotesti ca sa-l imbrace pe Patriarh.
Dupa incheierea tuturor formalitatilor, corpul neinsufletit al Patriarhului va fi dus la Patriarhia din Bucuresti. Acesta nu va fi supus autopsiei, interventia fiind impotriva canoanelor ortodoxe.
CAND TARA SE ROAGA
„Doamne, iarta-l orice ar fi gresit”
Pe Dealul Patriarhiei plange clopotul si femeia care rupe iarba de pe langa zidurile clopotnitei. Arata ca o calugarita, doar ca-i infasurata in straie albe, cu un tricolor ciudat la brau, iar miscarile precipitate ii tradeaza zapaceala care urmeaza vestii ca Prea Fericitul a murit de curand.
Prohod pe Dealul Patriarhiei
Prin biserici, tragicul eveniment s-a aflat tarziu, de parca nimeni n-ar fi vrut sa-l afle ori sa-l creada. Trecusera minute bune de cand Patriarhul incetase din viata, stirea facuse ocolul tarii, si la Manastirea Casin se oficia o slujba normala. „Eu am aflat acum de la un credincios, dar aici preotul tine slujba normala de moliftele Sfantului Vasile si nimeni nu stie inca”, spune femeia care vinde lumanari in biserica.
In Catedrala Patriarhala, la aproape doua ore de la tragica veste, o mana de credinciosi il ascultau pe Inalt Preasfintitul Serafim: „Doamne, iarta-l orice-ar fi gresit cu gandul sau cu fapta pe Patriarhul nostru Teoctist si binecuvanteaza-l...”. Era inceputul slujbei de prohodire, ritualul premergator ceremonialului de inmormantare a Patriarhului Teoctist. Vesnica pomenire si rugaciunile aduc suspine printre putinii credinciosi, o parte ingenuncheati si plansi.
„Sa ne rugam acum cand am aflat ca pe neasteptate, dar fara sa sufere, ceasul sfarsitului a venit si pentru cel care a fost parintele nostru si al unei tari vreme de peste cincizeci de ani. Calitatea sa cea mai importanta a fost de parinte, asa l-am simtit cu toti. A fost un om cu blandete extraordinara, o calitate rara azi, si trebuie sa-l pastram asa in inimile noastre”, au fost primele cuvinte ale parintelui Serafim despre disparitia Prea Fericitului Teoctist.
In afara Catedralei, durerea celor care l-au cunoscut indeaproape pe cel care a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane vreme de 21 de ani este acoperita de o forfota lucida care anunta inceputul pregatirilor de inmormantare.
O excursie intrerupta
Pe inserat, pe Dealul Patriarhiei incep sa urce credinciosii, care dupa ce trec prin biserica se opresc sa aprinda o lumanare pentru cei „Adormiti”. Nu sunt multi, dar cei care au ajuns aici au facut-o din suflet.
„Dumnezeu sa-l ierte, a fost un om bun sa stiti si voi”, sunt vorbele pe care o profesoara le spune intr-un grup de aproximativ 20 de copii veniti in excursie la Bucuresti. Toti sunt din satul Tasca, judetul Neamt, si au auzit despre moartea Prea Fericitului in autocar.
„Mergeam spre Ateneu, dar cand am auzit, am hotarat sa venim aici. Am crezut ca l-au adus deja si am vrut sa-i aprindem o lumanare pentru ca a fost un om bun si trebuie sa stie asta si copiii”, spune Elena Anton, profesoara de romana. (Liviu Iolu)
CEL MAI PUTERNIC ROMAN?
A condus timp de 21 de ani Biserica Ortodoxa Patriarhul Teoctist s-a nascut pe 7 februarie 1915, in satul Tocileni, din judetul Botosani, si a intrat in monahism la 14 ani, ca frate la Schitul Sihastria, apoi la Manastirea Vorona, din judetul Botosani. Intre anii 1940 si 1944 a urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii Bucuresti, devenind licentiat in Teologie.
Episcop la 35 de ani
Pe 6 august 1935 a depus voturile monahale la Manastirea Bistrita, judetul Neamt, primind la calugarie numele de Teoctist, iar pe 25 martie 1945 este hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitana din Iasi.
De-a lungul timpului devine, pe rand, episcop-vicar patriarhal, Episcop al Aradului, Ienopolei si Halmagiului (1962), Episcop al Episcopiei Ortodoxe din America si Canada (1963), Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei (1973), Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977).
Pe 31 iulie 1986, dupa moartea Patriarhului Iustin, a devenit loctiitor de Patriarh, iar pe 9 noiembrie 1986 a fost ales ca Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Ungrovlahiei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind inscaunat pe 16 noiembrie 1986.
S-a retras in 1990
In ianuarie 1990, invocand varsta inaintata si probleme de sanatate, in realitate fiind acuzat de colaborationism, Patriarhul Teoctist s-a retras la Sinaia, dar a revenit in scaunul patriarhal, la cererea clerului, dupa numai trei luni. Imediat dupa Revolutia din 1989, seful Bisericii Ortodoxe Romane a fost acuzat ca, sub mandatul lui, Ceausescu a daramat mai multe biserici. Vina lui Teoctist fiind aceea ca nu a protestat si nu s-a opus proiectului megalomanic al dictatorului.
In cele doua decenii de patriarhat ale lui Teoctist au fost infiintate 12 noi eparhii in tara, a fost reactivata Mitropolia Basarabiei, s-a infiintat Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si de Nord, respectiv Occidentala si Meridionala, precum si Episcopia Ortodoxa Romana pentru romanii din Ungaria si Serbia.
De asemenea, au fost infiintate sau reactivate aproape 400 de manastiri, s-au construit peste 2.000 de noi lacasuri de cult si s-a realizat reintegrarea invatamantului teologic preuniversitar si universitar in invatamantul public, concomitent cu introducerea predarii religiei in scolile publice si reintroducerea asistentei religioase in armata, spitale si penitenciare.
Politica si intalnirea din 1989 Fara indoiala, momentul sau de glorie l-a reprezentat vizita din 1999 a Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea, prima facuta de un papa intr-o tara majoritar ortodoxa, o vizita care marcheaza istoria nu doar a crestinismului, ci a secolului. Legaturile si prietenia sa cu Papa Ioan Paul al II-lea au ramas insa invaluite in mister, pentru ca in ianuarie 1989, in plina clandestinitate, Patriarhul si Papa au avut o intalnire la Vatican, intalnire care, cine stie, a contribuit si ea la caderea Cortinei de Fier.
In ciuda faptului ca oficial nu a facut politica, Patriarhul a avut o influenta enorma in societatea romaneasca. In 1992, fara niciun sprijin si cu un curaj pe care multi nu i-l banuiau, a reinfiintat Mitropolia Basarabiei, atragan-du-si furia Rusiei. In 1996 l-a sprijinit discret pe Emil Constantinescu, cuvantul de ordine fiind „votati schimbarea”, iar la Mineriada din 1999, Pacea de la Cozia a fost realizata si cu sprijinul sau.
Turul doi al alegerilor prezidentiale din 2000 a fost si el hotarator pentru ca Teoctist i-a oferit girul lui Ion Iliescu, rugand crestinii sa nu voteze cu extremistii, aluzie clara la celalalt candidat, Corneliu Vadim Tudor.
In 2004, in ciuda presiunilor la care a fost supus de PSD, Patriarhul a anuntat ca preotilor le este interzis sa faca politica, iar cuvantarea sa dinaintea alegerilor era, dupa 20 de minute, intoarsa pe toate partile de specialistii Ambasadei SUA la Bucuresti!
Instalarea la Cotroceni a lui Traian Basescu i-a mai adus o victorie Patriarhului pentru ca, dupa cateva contre pe tema Catedralei, la depunerea juramantului, Basescu i-a sarutat mana Patriarhului, un gest unic, dar si simbolic. De numele Patriarhului Teoctist se leaga si reluarea formalitatilor pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului, problema care a provocat numeroase discutii, in special, in legatura cu amplasamentul constructiei. (Florian Bichir)
Cititi si: Noul Patriarh va fi ales prin vot
BICHIR: Incepe negocierea voturilor