În luna mai începe procesul atacului asupra redacției revistei de satiră Charlie Hebdo și a presupușilor complici ai asasinilor jurnaliștilor.
Francezii speră să afle în timpul procesului cine a plănuit atacul, cine a înarmat teroriștii musulmani, cine i-a prelucrat ideologic ca să acționeze cu atâta fanatism.
Într-un interviu publicat de Paris Match, în 2 ianuarie a.c., Patrick Pelloux, un vechi cronicar al revistei Charlie Hebdo, scăpat din masacru, a vorbit despre cum s-a schimbat ”spiritul Charlie” în acești cinci ani, și ce așteaptă de la procesul care va începe.
”Este vorba de a trimite un semnal puternic inamicilor noștri”, a spus Patrick Pelloux cu privire la actul de justiție.
Spiritul revistei s-a mai domolit în acești cinci ani, o recunoaște omul de presă. ”Este clar că mulți jurnaliști și caricaturiști se cenzurează. Și că este întotdeauna mai ușor să te distrezi de Papă și de catolici decât de a caricatura Islamul. Nici măcar nu vorbesc despre rapperi cum ar fi Booba care, susținând tare și clar că ”Nu sunt Charlie”, justifică undeva atacurile. Mai mult, chiar dacă majoritatea musulmanilor nu supără pe nimeni, încă aștept o reacție grozavă din partea credincioșilor acestei religii pentru a denunța atacurile”, a declarat Patrick Pellox pentru Paris Match.
Povestea masacrului din 7 ianuarie 2015
Pe 7 ianuarie, la 11.30, se comemorează cinci ani de la atentatul din redacția revistei satirice pariziene Charlie Hebdo în care au fost omorâți 12 oameni, dintre care nouă jurnaliști, doi polițiști, un muncitor și răniți alți 11 oameni.
Totul a început cu patru ani mai devreme, în 2011, când pe prima pagină a săptămânalului a apărut o caricatură a profetului Mahomed, extrem de indecentă și jignitoare pentru musulmani. Asta cu atât mai mult că, în Islam, nu există o reprezentare grafică sau de altă natură decât scriptică, din Coran, a profetului. Nu era prima oară când apăreau astfel de desene ofensatoare în Charlie Hebdo și au urmat și altele, după publicarea aceleia. Evident, au urmat amenințări la adresa ziariștilor și mai ales a caricaturistului Charb, autorul caricaturii. Dar aceștia au insistat cu „libertatea de exprimare”. Și au plătit cu viața.
Teroriștii au greșit, inițial, adresa
Astfel, la 7 ianuarie 2015, două persoane îmbrăcate în negru și cu cagule, înarmate cu puști de asalt cehoslovace, asemănătoare cu celebrul Kalshnikov AK-47 au intrat în sediul Charlie Hebdo, după ce inițial au greșit adresa, intrând la nr.6, unde se găsea arhiva Charlie Hebdo, înainte de a intra la nr. 10, pe strada Nicolas-Appert, unde redacția Charlie Hebdo se mutase de un an. Teroriștii au forțat-o pe caricaturista Coco, pe numele ei adevărat Corinne Rey, să le deschidă ușa redacției sub amenințarea armei. Odată intrați în sediu, au început să mitralieze omorând 11 oameni, jurnaliști, un oaspete și un ofițer de poliție care asigura securitate caricaturistului Charb directorul de redacție, care era protejat de la publicarea caricaturilor lui Mahomed în 2011.
Diverși martori au raportat că atentatorii au strigat „Allah akbar” și, într-o franceză cu accent arăbesc: „On a vengé le prophète Mohamed!”, în treaducere: „Profetul Mohammed a fost răzbunat !”. Unii martori au declarat, ulterior, că atacatorii s-ar fi identificat ca aparținând „filialei” Al Qaeda din Yemen.
Au mai omorât un polițist și rănit un civil
Potrivit procurorului care a instrumentat cazul, doi bărbați au fugit apoi la bordul unui Citroën C3 II negru, parcat în fața imobilului, în timp ce un al treilea ar fi plecat pe un scuter. Atacatorii s-au întâlnit cu un vehicul de poliție, asupra căruia au tras circa zece focuri de armă în parbriz, fără a răni polițiștii care se aflau în interior. Polițiștii au contracarat, deschizîmd și ei focul asupra agresorilor. În cele din urmă s-au confruntat cu a treia patrulă de poliție pe bulevardul Richard-Lenoir, unde un polițist în uniformă, în vârstă de 40 de ani, a fost împușcat mortal. Urmăriți în continuare de poliție, atacatorii au lovit o mașină al cărei șofer a fost rănit ușor. Apoi, au abandonat mașina în apropirea parcului Buttes-Chaumont, în nord-estul Parisului și au furat un Renault Clio cu care au dispărut.
Pomenlnicul victimelor teroriștilor
Primul mort a fost un muncitor, Frédéric Boisseau, de 42 de ani, ucis în hol. A urmat Franck Brinsolaro, de 49, ofițer de poliție, bodyguardul caricaturistului principal Charb, de 47 de ani și el omorât imediat. Au urmat caricaturiștii: Cabu, de 76 de ani, Tignous, de 57 de ani și Philippe Honore, de 74 de ani și decanul de vîrstă al redacției, Geirges Wolinski în vârstă de 80 de ani. Elsa Cayat, psihanalist și editorialist, Bernard Maris de 68 de ani, economist, editor și editorialist, Michel Renoud, tot editorialist, și corectorul Moustapha Purad au completat lista ziariștilor uciși.
Ultima victimă, ofițerul de poliție Ahmed Merabet, de 42 de ani, a fost ucis afară, în timp ce răspundea atacului. Era musulman.
Caricaturistul Riss, și jurnaliștii Philippe Lancon și Fabrice Lancon au fost doar răniți. Primul împușcat în față și cel de-al doilea în picior. Au mai fost răniți și alți polițiști ale căror nume au fost protejate.
Suspecții împușcați, dar suspiciuni neelucidate
Cei doi supecți, Saïd Kouachi și Chérif Kouachi, de 34, respectiv 32 de ani au fost împușcați vineri 9 ianuarie în jurul orei locale 17:00, după aproape 54 de ore de la atac. Adolscentul Hamyd Mourad, de 18 ani, cumnatul celor doi, s-a predat la scurt timp după atac, dar a fost eliberat de poliția franceză după aproape 10 ore de audieri. S-a dovedit că acesta nu are nicio legătură cu atentatul terorist, aflându-se la cursuri în timpul comiterii atacului.
Totuși, în presă s-au pus mai multe semne de întrebare, de către jurnaliștii de investigație, fără răspunsuri concrete.
Astfel, în zilele următoare atacului de la Paris, au apărut mai multe clipuri video care pun la îndoială veridicitatea versiunii oficiale. În primul rând, în clipul video ce surprinde uciderea polițistului, mașina în care s-au urcat ucigașii are oglinzile laterale de culoare albă, pe exterior, în timp ce „mașina abandonată” are oglinzi de culoare neagră. S-a făcut afirmația că oglinzile fiind cromate, pot da iluzii optice. Tot din acel clip video care surprinde uciderea polițistului se vede, după mișcările sigure și precise ale ucigașilor, că aceștia erau niste profesioniști bine antrenați. Ori aceasta contrastează cu uitarea de către aceștia în mașina părăsită a unui document de identitate care a permis identificarea lor rapidă. Se ridică întrebarea: documentul cu pricina aparținea într-adevăr „teroristului" incriminat sau nu? Iar o altă ciudățenie îl privește pe Helric Fredou, adjunctul șefului serviciului regional al poliției judiciare din departamentul Haute-Vienne, cel care se ocupa cu investigarea cazului. E a fost găsit mort, împușcat în cap în noaptea de 10 spre 11 ianuarie. Acest eveniment a fost imediat clasat ca fiind sinucidere, fără a se mai face alte cercetări. Sau, dacă s-au făcut acestea, n-au fost făcute publice.
Papa Francisc: „Există limite și în libertatea de exprimare”
Atacul a fost condamnat pe scară largă de aproape toate statele lumii. Fostul președintele francez Francois Hollande, ajuns rapid la locul atacului, a denunțat „un atentat terorist de o excepțională barbarie” și a adăugat că „mai multe atacuri teroriste în ultimele săptămâni – premergătoare masacrului n.r. – au fost dejucate”.
O atitudine surprinzătoare a avut, însă Papa Francisc care, în acel context tragic a declarat: „Nu poți să glumești pe seama religiei sau să insulți credința altora. Există o limită. Fiecare religie care își respectă oamenii are demnitatea sa. Există limite și în libertatea de exprimare”.
„Je suis Charlie!”
Evident, rușii și turcii au fost cei mai sceptici cu privire la varianta oficială prezentată de autoritățile franceze la finalul anchetei. Komsomolskaya Pravda, ziar rus de mare tiraj, se întreba dacă nu cumva americanii sunt în spatele atentatelor, iar Melih Gokcek, primarul de pe atunci al capitalei Turciei, Ankara, a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului. În fine, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a afirmat că „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice”. Bine, aceste reacții erau de așteptat din partea unor adversari mai mult sau mai puțini declarați ai Occidentului.
Cert este un lucru, întreaga lume civilizată s-a solidarizat cu drama din Capitala Franței, urmarea fiind viralizarea, atât în presă și sferele politicii, cât mai ales pe rețelele de socializare, a celebrei sintagme: „Je suis Charlie!”.
P.S. Nu am găsit în presa franceză vreo referire a unor manifestații oficiale de comemorare a tragediei din 7 ianuarie 2015.