Buna cooperare franco-germana este afectata de stilurile politice diferite ale conducatorilor celor doua tari.
Presedintele Sarkozy doreste ca Franta sa exercite o influenta mai mare in lume prin intermediul UE. Nimic nou, doar ca felul in care procedeaza incepe sa contrarieze Berlinul.
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, este un politician precaut, putin interesat de publicitate. Nicolas Sarkozy este mereu dornic sa ocupe centrul scenei si inclinat spre hiperactivitate.
Dna Merkel conduce o coalitie, ceea ce necesita o abordare consensuala. Dl Sarkozy dispune de sprijin solid in parlament si isi domina guvernul.
Pe plan economic, Germania cunoaste un reviriment, datorat moderatiei sindicatelor, transferarii productiei in tari cu mana de lucru mai ieftina si nivelului exporturilor. Franta si-a restructurat mai putin economia, are sindicate militante si e mai afectata de taria monedei euro.
Intervine aici si o deosebire de substanta. Dl Sarkozy considera ca Banca Centrala Europeana ar trebui sa fie mai receptiva la semnale politice si sa limiteze cursul euro. Pentru Germania, independenta bancii e sfanta.
Totodata dl Sarkozy cere ca Franta sa beneficieze de o perioada de gratie suplimentara pentru a-si reduce deficitul bugetar; este iritat de opozitia ministrului de finante al Germaniei si de declaratia guvernatorului Bancii Federale germane ca presedintele nu s-ar pricepe la economie.
Pe plan politic, Berlinul a fost surprins de sfatul dlui Sarkozy ca Germania sa urmeze exemplul Frantei construind centrale atomice, lucru inacceptabil pentru partenerii de guvernare social-democrati ai dnei Merkel.
Mai mult, presedintele Frantei, tara care poseda un arsenal nuclear, ar fi propus Germaniei o coparticipare in acest domeniu. Raspunsul ar fi fost ca Germania este semnatara a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare.
Daca adaugam initiativele Parisului legate de Irak sau Iran, asupra carora Berlinul nu pare a fi fost consultat, nu e de mirare ca un ziar german titra, ironic, „Rambo la Palatul Elysee”. Hiperactivitatea prezidentiala se impaca greu cu diplomatia.