Georgia s-a desprins greu de URSS. Rusia are inca trupe in doua provincii separatiste ale tarii. Iar Moscova nu ezita sa foloseasca si alte parghii pentru a contracara orientarea pro-occidentala a presedintelui Saakasvili.

Chiar daca nu se poate dovedi ca ea se afla in spatele recentelor demonstratii – asa cum sustine presedintele, spre deosebire de opozitie – este evident ca Rusia nu s-a impacat cu „revolutia rozelor” din 2003. Nici nu agreeaza propusa integrare a Georgiei in NATO.

De aici, diverse imixtiuni si interzicerea importurilor de vin si fructe georgiene. De partea sa, Saakasvili a adoptat o pozitie combativa fata de Moscova, uneori prea stridenta in viziunea NATO. A expulzat ofiteri rusi, a sporit bugetul armatei, a apelat la instructori americani si a trimis militari in Irak.

In paralel, guvernul a atras investitii si a liberalizat economia, care cunoaste o crestere rapida. Totusi, salariul mediu abia depaseste 100 de dolari, iar populatia imbatranita a satelor traieste la limita saraciei. Cei privilegiati sunt nemultumiti de metodele folosite de Saakasvili in lupta contra coruptiei si risipei in administratie.

S-a creionat treptat imaginea unui presedinte impulsiv si autoritar, acuzat de abuz de putere si clientelism. Incercarea de a modifica legea spre a prelungi mandatul parlamentului dominat de partidul sau a scos opozitia in strada.

Presedintele s-a speriat, amintindu-si cum a ajuns el la putere. A ordonat fortelor de ordine sa intervina masiv si a decretat starea de urgenta. Criticat de occidentali pentru derapajul antidemocratic, Saakasvili a anuntat alegeri prezidentiale anticipate, urmand sa ridice maine starea de urgenta.

Chiar daca va fi reales, Saakasvili nu iese bine din acest episod. Americanii sperau ca pot exporta democratia in Georgia. Nu doresc instabilitate intr-o tara care gazduieste un tronson al conductei de petrol ce leaga bazinul Caspic de Mediterana. Primirea Georgiei in NATO s-ar putea amana, adica exact ce urmarea Moscova.