Leonte Ianovschi, omul care l-a descoperit pe Nicolae Dobrin, considerat de mulţi cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, se zbate între viaţă şi moarte în locuinţa sa din Piteşti. În vârstă de 82 de ani, seniorul familiei Ianovschi a suferit recent un nou accident cerebral, al treilea în ultimii 17 ani, şi a fost la un pas de moarte.

Evenimentul se putea sfârşi tragic. Salvarea în care se afla Leonte Ianovschi a circulat toată noaptea prin Piteşti, din pricina faptului că niciun spital nu a vrut să-l primească! „Spuneau că e gata“, se indignează profesorul Mihai Ianovschi, unul dintre cei doi fii ai lui Leonte şi cel care îi duce mai departe munca de şlefuitor de talente la FC Argeş (l-a dat fotbalului, printre alţii, pe Adi Mutu).

„Îmi venea să-i omor pe toţi, atâta furie acumulasem. La un moment dat, la Spitalul «Bălcescu», medicul care era de gardă a venit la bunicul şi l-a împuns uşor cu degetul. «Ia zi, bre, simţi ceva?», a întrebat doctorul, după care a zis: «Plecaţi de aici, că n-a făcut infarct»“, povesteşte Mihăiţă, nepotul lui Leonte Ianovschi, angajat şi el la FC Argeş, în cadrul şcolii de fotbal care poartă numele bătrânului. „A avut zile. Aşa a vrut Dumnezeu, să-l mai ţină“, completează Mihai Ianovschi drama trăită în acele zile de tatăl său.

Primul accident cerebral, în 1991

În acest moment, Leonte Ianovschi e în grija soţiei lui, într-un apartament din Piteşti. Paralizat la pat, bătrânul nu mai vorbeşte de ani buni. Trăieşte dintr-o pensie de aproximativ 800 de lei şi din mila lui Cornel Penescu, patronul echipei FC Argeş. „Fără banii dânsului, tata ar fi fost mort de mult“, spune Mihai Ianovschi.

În 1991, la mai puţin de doi ani după ce fusese silit să iasă la pensie de la gruparea din Trivale, Leonte Ianovschi a suferit primul accident cerebral. Acesta i-a afectat întreaga parte dreaptă a corpului şi, în mare parte, vorbirea. La un an, istoria s-a repetat, bătrânul căutător de talente ieşind şi mai şifonat din lupta cu destinul.

Odiseea unui basarabean

Leonte Ianovschi s-a născut la Vadu lu Vodă, o localitate aflată lângă Chişinău, în 14 martie 1926. Fiu al unui ofiţer din armata ţaristă, Leonte a avut parte de o viaţă liniştită până la 12 ani, atunci când, într-o noapte, familia Ianovschi a fost deportată în Siberia.

Acolo a rămas fără tată, care a fost executat de autorităţile comuniste. A plănuit împreună cu mama sa să fugă din lagăr, fiecare cum poate, dându-şi întâlnire într-o casă a unor rude din Chişinău. După patru ani, Leonte Ianovschi a revenit în Basarabia şi s-a prezentat la locul stabilit. După ceva vreme, a apărut şi mama sa. Însoţiţi şi de o mătuşă, ei au plecat spre România.

„Am mers pe jos mii de kilometri, din Siberia până la Craiova“, avea să povestească, peste ani, Leonte Ianovschi. Transfugii, ajutaţi şi de autorităţi, şi-au găsit un cămin în Cetatea Băniei. La Craiova, cei trei basarabeni au locuit într-o casă alături de o familie de evrei. „Ocupau două cămăruţe şi o mansardă“, povesteşte Mihai Ianovschi. La Craiova, Leonte a început fotbalul, ca fundaş stânga, după care a fost transferat la Sporting Piteşti.

BANII DIN ZIAR

Dobrin şi povestea sutei de mii de lei

Pe Nicolae Dobrin, Leonte Ianovschi l-a găsit pe „Maracana“ piteşteană, cel mai cunoscut maidan din fotbalul românesc. „Gâscanul“ i-a purtat mereu respect părintelui său spiritual. După câteva decenii, la începutul anilor ,80, când a plecat la Târgovişte, Dobrin l-a luat cu el şi pe Ianovschi.

„Ţin minte că Gicu Dobrin a venit la noi acasă cu 100.000 de lei împachetaţi într-un ziar şi i-a dat tatei. Cu banii ăia cumpărai atunci două apartamente. Sau o maşină jumate! Mama, când l-a văzut, i-a zis: «Gicule, fugi cu ei de aici, că intrăm la puşcărie»! Tata a plecat, iar banii au rămas la noi, ascunşi în şifonier. După două săptămâni, tata s-a întors la Piteşti. Nu se acomodase. A luat banii şi i-a dat înapoi lui Dobrin“, îşi aminteşte Mihai Ianovschi.

DESTIN

Dat afară de la FC Argeş în 1989

Din cauza stării de sănătate a lui Leonte Ianovschi, EVZ n-a putut vorbi cu acesta. Mihai, fiul său, şi Mihăiţă, nepotul lui Leonte, au acceptat însă să joace rolul de povestitori. Bătrânul Leonte va rămâne în memoria tuturor nu doar ca descoperitor al marelui Nicolae Dobrin. El a fost părinte pentru mai multe generaţii de fotbalişti. În 1979, când FC Argeş a cucerit ultimul titlu de campioană, gruparea din Trivale avea în componenţă o mulţime de fotbalişti crescuţi de Leonte.

„L-au pensionat forţat“

În 1989, cu doar câteva luni înainte de căderea comunismului în România, Leonte Ianovschi a fost forţat să abdice. „L-au pensionat forţat. S-au grăbit să-l scoată din schemă pentru că, probabil, deranja. Decizia de a-l pensiona l-a zdrobit pur şi simplu pe tata. L-a încovoiat!“, acuză Mihai Ianovschi. După Revoluţie, împreună cu Ştefan Vasile, cel care l-a promovat pe Dobrin în prima echipă a formaţiei FC Argeş, Leonte Ianovschi a organizat un club privat, unde au crescut alte talente din Trivale.