O "aterizare forţată" a Chinei ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei globale şi aşa şubrezite de criza economică şi de problemele din zona euro. O încetinire bruscă a economiei chineze ar putea duce şi la tensiuni sociale în marele stat asiatic.
Există deja semne că dragonul chinezesc începe să obosească. Întrebarea este dacă încetinirea ritmului de creştere se va face treptat sau brusc.
Creşterea explozivă a Chinei strâneşte de ceva vreme invidia marilor puteri, precum Statele Unite. În timp ce China înregistrează creşteri economice trimestriale de 9,5%, Statele Unite au înregistrat o creştere economică de 2,5% în perioada iulie-septembrie, după ce în trimestrul doi nu reuşise decât un 1,3%.
Economiştii se tem că o diminuare bruscă a ritmului de creştere al marelui stat asiatic ar putea afecta economiilor europene şi nu numai, care au nevoie de chinezi pentru a le cumpăra cărbune, cupru şi alte materii prime.
Potrivit datelor prezentate de instituţii financiare precum FMI şi Banca Mondială arată că economia chienzi îşi va reduce creşterea de la 10,5% anul trecut la 9,5% în acest an şi 9% în 2012. FMI se aşteaptă ca economia globală să crească cu 4 procente în acest an.
În cine loveşte aterizarea forţată a Chinei
Marii exportatori din întreaga lume depind de China. Minele din Australia şi Chile le vând chinezilor mare pate din extracţia de cărbune, cupru şi fier. General Motors vinde mai multe vehicule în China decât oriunde altundeva. Statul asiatic a fost anul trecut a treia mare destinaţie pentru exporturile americane, după Canada şi Mexic.
Economistul Nouriel Roubini scria într-un raport că economia chineză trebuie să menţină un ritm anual de creştere de circa 8% numai pentru a avea angajaţi suficienţi oameni astfel încă să se menţină stabilitatea socială şi politică.
Ce pot face chinezii pentru a împiedica o "aterizare dură"
Banca centrală a Chinei a crescut ratele dobânzilor de cinci ori de la mijlocul anului 2010 pentru a încerca să se micşoreze inflaţia. Chiar şi aşa, preţurile de consum au crescut cu 6,2 la sută din august 2010 până în august 2011. În Statele Unite preţurile au crescut 3,8 la sută în această perioadă.
Analiştii economici susţin, însă, că autorităţile de la Beijing au suficiente pârgii pentru a împiedica o diminuare notabilă a creşterii economice, luptând totodată pentru a ţine sub control inflaţia. Statul deţine marile companii şi bănci. Acesta controlează moneda. China a fost acuzată că menţine yuanul în mod artificial la valori reduse pentru a oferi exportatorilor săi un avantaj nedrept.
De asemenea, politicienii pot comanda băncilor să dea mai multe credite dacă se observă o scădere a consumului şi pot ordona guvenelor locale să pornească investiţii în infrastructură pentru a crea locuri de muncă.
Mulţi analişti sunt de părere că autorităţile nu vor permite o diminuare a creşterii economice cel puţin în 2012, când la putere trebuie să vine un nou preşedinte şi un nou premier. Roubini, este, însă, de părere că după 2013 economia chineză nu va creşte cu mai mult de 5% pe an.