Două dintre specialităţile bucătăriei turceşti, shaorma şi chebapul, au devenit produse consumate la scară largă în România. Italienii însă, au rămas fideli propriei gastromonii.
Cu toate acestea, restaurantul unor români din estul Peninsulei, în care se servesc aceste feluri culinare, se bucură de succes în rândul locuitorilor.
Afacerea de succes nu i-a convins pe cei doi români să se stabilească definitiv în Italia, gândul lor fiind la momentul reîntoarcerii în ţară.
Radu Constantin Cucu, de 29 de ani, a emigrat în Italia în anul 2000. După o perioadă de dificultăţi materiale, românul a reuşit să deschidă un restaurant în oraşul Osimo, iar în acest moment îl administrează cu succes, împreună cu soţia sa, Monica.
”Am venit în Italia chemat de o rudă de-a mea. Chiar dacă nu aveam permis de muncă, am început lucrul, ca majoritatea românilor fără acte, în construcții”, povesteşte acesta.
Alegeri care le-au schimbat viaţa
Dificultăţile au apărut încă de la început. Ca orice emigrant fără documente legale nu a putut să închirieze o casă decentă, să-și cumpere o mașină sau să se angajeze cu acte. ”Perioada de început a fost una cu mari probleme. Una dintre ele a fost locuinţa, care era situată în afara orașului şi nu era tocmai potrivită pentru locuit. În plus, nu puteam să-mi cumpăr o mașină pentru a mă deplasa. Am avut şi probleme cu munca. Pe lângă faptul că în construcții se muncea greu am avut și patroni care nu m-au plătit. Era aproape imposibil, în acele condiții, să te revolți sau să te plângi cuiva”, îşi aminteşte românul.
După doi ani în care a lucrat în construcții, modificările legislative din 2003, i-au permis lui şi soției să obţină un permis de muncă. Din acel moment viața lor a început să se schimbe în bine.
”După obținerea permisului mi-am găsit de lucru la o tâmplărie, ca vopsitor. Era un alt loc de muncă, unde eram plătit la timp, puteam să beneficiez de protecție socială, să-mi cumpăr o mașină și să am o casă decentă, putând astfel să trăim decent”. Chiar dacă situația familiei Cucu s-a ameliorat, au apărut alte probleme care au influențat luarea deciziei în urma căreia avea să deschidă propriul restaurant, Mora Doner Kebab.
”Orarul de fabrică nu ne permitea să putem avea grijă de cei doi copii ai noștri. Trebuia să ne gândim la o activitate proprie, care ne-ar fi permis, mie și soției, să ne ocupăm mai atent de copii și să fie mereu unul dintre noi în preajma lor. Am observat că în localitatea unde locuim nu existau restaurante fast-food care servesc chebap sau shaorma și ne-am gândit să deschidem noi acest tip de afacere. Aveam strânși și ceva bani, aşa că am pornit în căutare unui spațiu adecvat și am demarat dosarul cu actele necesare”.
Drumul spre succes
Perioada de pregătire a durat câteva luni, din cauza faptului că era greu de găsit un spațiu care să se adapteze tipului de activitate. În plus, soții Cucu au descoperit că sunt necesare și cursuri de specialitate. ”Localul trebuia să aibă anumite caracteristici, care să permită funcționarea legală, iar cel puțin unul dintre noi era obligat să facă niște cursuri de alimentație publică. Au trecut câteva luni până am reușit să îndeplinim aceste cerințe și să întocmim actele. Soția a urmat un curs de administrație publică la Ancona, care a durat două luni”, povestește Radu.
Odată îndeplinite condițiile de funcționare au pornit afacerea care s-a dovedit, de la început, profitabilă. ”Pe la mijlocul anului 2006 am dat drumul activității. Am fost primiţi cu amabilitate localnicii, de străinii din localitate și chiar de conaționalii noştri. După calvarul întocmirii actelor și terminarea cursurilor de specialitate a trebuit să mă specializez în rețetele de preparat sosurile și metodele cele mai bune de a coace carnea. Cred că am reușit, din moment ce localul, mai ales la sfârşit de săptămână, este plin de clienți”.
De la deschiderea activității, restaurantul a câștigat mulți clienți și s-au format prietenii noi. Cu toate acestea românul are o singură nemulțumire. “Majoritatea clienților sunt italieni și străini de toate națiile. Românii nu sunt chiar aşa de mulţi pe cât ne aşteptam noi, având în vedere că în oraş şi în împrejurimi sunt câteva sute. Surprinzător, dar mulţi dintre amicii vechi nici nu mai îmi calcă pragul localul şi nu înţeleg de ce. Noi speram să ne întâlnim cât mai mulţi conaţionali aici, nu să ne îndepărtăm”, a mai subliniat Radu Cucu.
Deşi activitatea merge bine, iar problemele legate de copii s-au rezolvat, gândul celor doi a rămas tot în ţara natală. „Chiar dacă ne-am integrat perfect, eu tot acasă în România vreau să mă întorc. Eu când spun „casă, dulce casă!”, mă duc cu gândul la România. Nu ştiu cât voi mai sta în Italia, dar este cert că până la urmă ne vom întoarce în ţară”, a concluzionat afaceristul român.