DUPĂ 40 DE ANI. Legenda eroului revoltelor socialiste sud-americane continuă să rămână vie.
Teoretician şi artizan al victorioasei revoluţii cubaneze, Ernesto Guevara, poreclit „Che“ de prieteni, reprezintă astăzi însăşi imaginea rebeliunii, deşi, în timpul vie- ţii a eşuat în tentativele sale de a implementa şi în alte zone tehnica de luptă din Cuba.
Nenumăratele eşecuri s-au încheiat odată cu sfârşitul său tragic, care, paradoxal, l-a transformat pe Guevara într-un mit al secolului XX, relevă AFP. La exact 40 de ani de la moartea sa, cu excepţia unor gherile reminiscente ale Războiului Rece, din moştenirea sa ideologică nu a mai rămas decât o imagine, faimoasa fotografie a lui Che realizată în 1960 de Alberto Korda.
Cu toate că a devenit obiect al unui excesiv mercantilism, această imagine rămâne simbolul universal al revoltelor din Gaza şi până în Chiapas, Mexico. Deşi imaginea sa este practic omniprezentă, revoluţionarul nu va fi comemorat decât în Cuba, unde „argentinianul“ este un erou, şi în Bolivia, ţara unde a fost ucis.
În satul bolivian La Higuera, unde Che Guevara a fost capturat, a avut loc duminică seară o procesiune cu torţe, iar astăzi este programată o manifestare comemorativă la Vallegrande, localitate unde s-au găsit rămăşiţele sale pământeşti în 1997. În Cuba, ţară unde şcolarii îşi încep ziua printr-un jurământ, angajându-se să fie âasemenea lui Che“, manifestările se vor desfă- şura la Santa Clara, unde rămă- şiţele sale pământeşti au fost re- înhumate. Vechiul său tovarăş Fidel Castro este prea bolnav pentru a participa, astfel că solemnitatea va fi condusă de fratele acestuia, Raul. O VIAŢĂ PENTRU O IDEE Mai socialist decât Moscova Ernesto Guevara de la Serna s-a născut la 14 iunie 1928, la Rosario, în Argentina, într-o familie de nobili scăpătaţi. Copilăria sa a fost marcată de crize violente de astm, dar şi de pasiunea sa pentru şah şi de rugby.
În 1951, a plecat să colinde pe motocicletă continentul sud-american, alături de bunul său prieten Alberto Granado. Pentru a păstra impresiile, Ernesto Guevara a ţinut un jurnal de călătorie, devenit ulterior celebru. Întâlnirea cu fraţii Castro Viaţa lui s-a schimbat radical în iulie 1955, când i-a întâlnit în Mexic pe Raul Castro şi pe fratele mai mare al acestuia, Fidel.
La 28 de ani, argentinianul nu a ezitat să se alăture grupului condus de Castro. Ernesto s-a remarcat drept o căpetenie de război care nu cunoaşte îndurarea, executându- i el însuşi pe trădători şi pe spioni. Marxist-leninist convins, Che credea cu tărie în „modelele“ sovietic şi chinez, ajungând la concluzia că „speranţa este la Răsărit“.
În august 1958, Che a preluat controlul asupra oraşului strategic Santa Clara şi a reuşit să-i deschidă lui Fidel Castro drumul spre Havana. Che a încercat să radicalizeze revoluţia, orientând-o spre Moscova. În octombrie 1960 a făcut cunoştinţă cu Nikita Hruşciov şi a încercat, totodată, o apropiere de Beijing, fiind primit de Mao Zedong. Căderea în dizgraţie În februarie 1965, el a început să se distanţeze de Moscova, printr-un discurs ţinut în Algeria, în care a acuzat URSS de „complicitate la exploatarea imperialistă“. Suspectat de Moscova de troţkism sau de maoism, Che a ajuns să-l pună pe Castro într-o situaţie stânjenitoare.
În octombrie 1965, printr-o scrisoare adresată liderului de la Havana, Guevara a demisionat din toate funcţiile sale, a renunţat la cetăţenia cubaneză şi a anunţat că va pleca în stăinătate. După un nou eşec, în Congo, Guevara a plecat să aprindă „flacă ra revoluţionară“ în Bolivia, cu gândul de a-l răspândi în tot continentul sud-american.
Iniţiativele sale au deranjat însă armata boliviană şi CIA, iar la 8 octombrie 1967, Che a fost capturat în apropiere de localitatea La Higuera. O zi mai târziu, Ernesto Guevara de la Serna a fost executat. ASASINUL DE LA CIA Amintirile omului care l-a ucis pe Che Guevara Spre sfârşitul verii anului 1967, un agent al Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite (CIA) a convocat, la Miami, şaisprezece disidenţi cubanezi pentru a alege un voluntar pe care să-l trimită în misiune secretă în America de Sud.
Obiectivul operaţ iunii era o persoană importantă: „Che“ Guevara de la Serna, în acea epocă cel mai faimos lider revoluţionar din lume, ascuns împreună cu colegii săi luptători de gherilă prin pădurea boliviană, scrie cotidianul italian „La Stampa“.
Cel ales a fost acela care s-a arătat dispus să plece imediat în misiune, Felix Ismael Rodriguez. Astăzi, în biroul său din Little Havana, la Miami, Rodriguez povesteş te oricărui jurnalist care îi trece pragul despre asasinatul istoric.
În vârstă de aproape 70 de ani, Rodriguez a ajutat guvernele din Venezuela, Bolivia, Peru şi El Salvador să combată gherilele, a fost intermediar pentru vânzarea de arme luptătorilor Contras din Nicaragua. Este prieten apropiat cu George Bush senior şi cu multe oficialităţi din fostele guverne ale SUA. Dar, pentru istorie, el va rămâne „omul care l-a capturat pe Che Guevara“. Singur şi rănit Odată ajuns în Bolivia, Felix Rodriguez a găsit o armată zdren- ţăroasă şi puţin motivată, lipsită de echipamente. Lovitura finală dată gherilei s-a datorat unui noroc. Unul dintre bolivienii antrenaţ i de CIA a obţinut informaţii de la un ţăran, care a auzit voci nu departe de casa sa. Zona a fost înconjurată de trupele boliviene.
„Era într-o duminică, mă aflam în zona Vallegrande“, îşi aminteşte Rodriguez. „Pe la 10 dimineaţa a sosit maiorul Arnaldo Saucedo. Mi capitan! - îmi spuse - avem informaţ ii de pe teren: «Papa cansado!» (tăticu’ este obosit), un termen codificat, ce însemna că liderul gherilei, rănit, a fost prins. În dimineaţa următoare am ajuns la La Higuera“.
În sat, Rodriguez a găsit ceea ce mai rămânea din gherila boliviană: un grup de bărbaţi răniţi şi extenuaţi. Guevara era singur într-o încăpere, aşezat sub fereastră, cu mâinile legate la spate, cu un picior sângerând. Radioul său era stricat şi nu putea lua legătura cu Cuba. Era singur, probabil şi din cauza foarte proastelor sale relaţii cu sovieticii.
„Când am intrat în cameră, el a înţeles. M-a privit enervat: «A mi no se me interoga!». I-am spus că voiam doar să vorbesc. Îl respectam, fiindcă dacă se afla acolo - şi nu la conducerea guvernului cubanez - însemna că era fidel idealurilor sale, chiar dacă le consideram greşite. Am dat ordinul de a fi dezlegat. Am stat puţin de vorbă cu el, apoi m-am dus să copiez toate documentele sale, pe care trebuia să le trimit în SUA“. Un destin asumat În timp ce caută printre cărţile şi jurnalele lui Che, cubanezul primeşte un telefon. O voce de la celălalt capăt al firului îi ordonă: „Capitano: 500-600“. „Am înţeles. 500 era codul care indica Che Guevara. 700 însemna viu. 600 mort. Am transmis ordinul armatei, dar am încercat să mai trag de timp. Erau orele 11.00 dimineaţa. Mi-au dat timp până la orele 14.00. M-am întors la el şi am făcut faimoasa fotografie în care suntem noi doi. În imagine el apare îmbufnat. Cu o clipă înainte însă râdea: i-am spus să privească drept în obiectiv. La orele 12.30, radioul a dat ştirea că Guevara era deja mort. M-am întors la el. I-am spus că am făcut tot ce am putut, dar că exista un ordin de la înaltul comandament bolivian. Che s-a făcut alb ca varul şi a spus că, poate, este mai bine aşa“.
Guevara îi predă lui Rodriguez pipa sa. Omul CIA reuşeşte, totodată, să intre în posesia Rolexului său. Astăzi le păstrează într-un seif. Se îmbrăţişează în semn de salut. „Mi-a cerut să-i transmit soţiei sale să se căsătorească şi să încerce să fie fericită. Apoi am ieşit. Le-am ordonat soldaţilor să tragă de la piept în jos, ca să pară mort în luptă. După câteva minute, la orele unu şi zece, am auzit împuşcăturile“. Rodriguez rămâne rece, impasibil. Are remuşcări? „Nu“. Călăul lui Che, salvat de cubanezi În mod ironic, soldatul bolivian care l-a împuşcat pe Che şi-a regăsit vederea recent graţie unor medici cubanezi, care oferă tratamente gratuite în diverse ţări sudamericane. Bolnav de cataractă, fostul sergent Mario Teran a fost operat anul trecut, a relatat recent presa de la Havana, care a publicat şi o scrisoare de mulţumire adresată de fiul călăului regimului cubanez. Potrivit acesteia, soldaţii bolivieni au tras la sorţi pentru a vedea cine să îndeplinească ordinul, iar Teran a fost cel ales să-l împuşte pe Che.
„La patru decenii după ce Mario Teran a încercat să distrugă un vis şi o idee, Che se întoarce şi câştigă o nouă bătălie“, a comentat „Granma“, oficiosul partidului comunist cubanez. ( Jacqueline Prager )