Cazul unui inginer din zona Moldovei, ajuns în Norvegia la 30 de ani, uimeşte prin absurdul situaţiei prin care a trecut familia sa.

Bărbatului i-a fost luat băiețelul de Barnevernet, oficiul pentru Protecția Copilului din Regatul Fiordurilor, pe baza unei acuzații vagi, subiective și imposibil de probat, formulate de cadrele didactice împotriva mamei.

Sub protecția anonimatului, tatăl a acceptat să prezinte povestea celor de la Digi 24. „Mama este o piedică în calea dezvoltării copilului și a integrării lui în societatea norvegiană. După un an de grădiniță (am dat copilul la gradiniță la 3 ani, timp în care mama a urmat cursuri intensive de limbă norvegiană la universitate, nu cele organizate pentru refugiați), am observat că vocabularul copilului era destul de sărac. Mama a început, din ce în ce mai insistent, să întrebe ce anume face grădinița în privința limbii. Ni s-a răspuns că limba se învață prin joacă. Neprimind niciun program al grădiniței, așa cum se obișnuiește în Norvegia, și auzind copilul plângându-se că nu are cu cine se juca, ba chiar că este bătut de către ceilalți copii, am revenit la grădiniță cu aceleași întrebări. În plus, am arătat că, în condițiile date, limba rămâne o mare problemă și am solicitat ajutor specializat pe parte de limbă. Ni s-a refuzat politicos cererea, insistându-se pe învățarea limbii prin joacă. Cât despre partea violenței dintre copii, cu impactul negativ pe care-l are asupra copilului nostru, ni s-a răspuns că sunt copii și că nu îi pot forța, dar că se înțeleg ei până la urmă”, povestește tatăl problemele care au apărut pentru familia sa în 2012.

„În ianuarie, la nicio lună după ultima ședință, s-au dat testele de limbă obligatorii și ni s-a comunicat verbal că testul a ieșit OK, cu mici probleme pe ici, pe colo, nimic grav. Imediat după test a fost un incident neplăcut în grădiniță, un caz de meningită bacteriană. Dincolo de faptul că autoritățile au tratat problema atât de discret, încât nici părinților nu le-au fost date detalii despre amploarea și gravitatea problemei, copilul nostru s-a simțit rău după vaccin aproape o săptămână, fiind la un pas de a fi spitalizat. În acest timp, firește că a lipsit de la grădiniță, motivul fiind adus la cunoștință grădiniței”, a mai spus părintele. Considerând îndelungată o absență de cinci zile a copilului, grădinița a redactat o scrisoare către Barnevernet, iar părinții au fost convocați la o nouă ședință, catalogată de grădiniță ca fiind una „obișnuită” şi la care a fost prezentă mama.

„Știam că au obligația să ne anunțe data, locul, participanții și scopul, lucru care acum nu s-a întâmplat, pentru prima dată în mai bine de 10 ședințe. La şedință au participat managerul grădiniței, adjunctul și, în premieră, un translator român. Oameni pe care soția nu-i văzuse niciodată (doar pe adjunct îl văzuse o dată în 18 luni)”, a susţinut bărbatul denumit generic Claudiu. Mamei i-a fost comunicat că, pe lângă problemele de limbă, băiatul ar avea și probleme de socializare, fapt pentru care a fost acuzată că „nu are aptitudini sau voința de a lăsa copilul să se dezvolte”, grija ei față de băiat „sufocându-l”. „Asta în condițiile în care copilul nostru stătea în grădiniță 8-9 ore pe zi, ocazional 5-6 ore. A căzut cerul pe soția mea!”, își amintește Claudiu.

„Am sunat la Ambasadă, zilele următoare, și am aflat că singurul ajutor pe care ni-l pot da e doar un sfat, și ăla prost: "Fă ca ei, zi ca ei și treaba o să fie bună". Am realizat că sunt al nimănui”, arată părintele român.

„Am înțeles clar, în urma ședinței, că scrisoarea către Barnevernet a fost trimisă de reprezentanții grădiniței pentru a ne arăta că trebuie să facem cum spun ei. Un mic șantaj cu legea-n mână, ca să spun așa”, continuă tatăl. În continuare, reprezentanții grădiniței au spus că acum băiatul socializează și face progrese în învățarea limbii norvegiene și că ei vor transmite toate aceste concluzii mai departe Protecției Copilului.

Grădinița a mai testat o dată copilul în ceea ce privește cunoștințele de limbă norvegiană, fără ca părinții să fie informați. „Am cerut o copie și, comparând testele, am observat că ies mai prost, arată o involuție. În același timp, verbal eram asigurați că totul este ok. Punând cap la cap cele scrise cu cele zise, reieșea clar că diferența dintre scris și vorbit e uriașă și că intențiile lor (grădiniță și Barnevernet) nu sunt tocmai ortodoxe, moment în care am decis plecarea din Norvegia”, povestește tatăl.

În aprilie 2013, mama și băiatul au plecat după ce a cumpărat bilete cu mai multe opriri, ca să pară că este vorba de o simplă excursie în străinătate. „Au plecat ca niște hoți, cu frica să nu vină autoritățile după ei”, precizează Claudiu, rămas în Norvegia pentru a obține răspunsurile mult căutate.

A cerut celor de la  Barnevernet o întâlnire „în trei” (tată, Protecția Copilului, grădiniță). „La ședința în trei, cel mai bun răspuns pentru afirmațiile scrise ale grădiniței a fost: "Așa am simțit noi". Nimeni nu a fost în stare să-mi ofere ceva măsurabil, care să justifice afirmațiile grave pe care le-au făcut la adresa soției mele. Singurul lucru în privința asta era faptul că, la plecare, copilul sărea în brațele mamei de cum o vedea. Am avut o conversație spumoasă pe alocuri prin absurdul argumentelor, la sfârșitul căreia toată lumea se declara mulțumită că și-a făcut datoria și se scuza de eventualele greșeli, ignorând faptul că familia mea a trecut printr-o anchetă în care anchetatorii nu au fost în stare să-mi explice de ce mă anchetează mai exact, ce anume caută, ce și unde am greșit noi ca părinți. Copiii în Norvegia îți pot fi luați și dacă ai grijă de ei, atâta timp cât intersectezi cumva interesele mărunte ale cuiva care cunoaște sistemul. Asta e impresia lăsată mie, n-am avut curajul sau nebunia să și probez asta, iar sfatul meu pentru cei care au probleme cu Barnevernet este să părăsească Norvegia dacă țin la ei mai mult decât la orice”, relatează Claudiu.